duminică, 31 august 2008

Rîul Baibuga - cum ar fi Bîcul dacă ar fi curat

Rectificare 15 Octombrie 2008: Din bunăvoinţa dlui Dan Ionescu, profesor la Universitatea Transilvania din Braşov, s-a făcut identificarea corectă a "chirei-de-baltă" din acest articol. Pasărea este de fapt chirighiţă-cu-obraz-alb.

Recent m-am întors din Crimea, unde m-am scăldat, m-am bronzat şi am făcut fotografii. Casa în care am fost cazat era în apropiere de rîul Baibuga, care se varsă în Marea Neagră în portul Feodosia. Rîul, de mărimea Bîcului, este curat, are vegetaţie bogată şi e gazda multor păsări, dintre care am văzut în zece zile, fără a depune efort şi fără a le pîndi - o colonie mixtă de rîndunele şi lăstuni-de-mal, un grup de peste 30 de pescăruşi-rîzători, un stol de porumbei-de-stîncă, altul de ciori grive, vrăbii, pescăruş sur, chiră-de-baltă, corcodel-cu-gît-roşu, raţă mare, găinuşă-de-baltă, ciocîrlan, codobatură galbenă, codobatură albă, pescăruş albastru şi încă vreo cîteva specii neidentificate.

Şarpe de casă (Natrix natrix
identificat cu ajutorul dlui Vlad Cioflec, FieldHerpingRomania

Rîul e doldora de peştişori mici, broaşte şi şerpi. Ambele maluri sun izolate de stuf. Sunt surprinzător de puţine sticle şi pachete de plastic. La vărsare rîul formează un micro-liman, cu adîncime mică, în care serile şi dimineţile, se adună sute de păsări.

Desigur că în privinţa ocrotirii mediului ambiant ucrainenii nu se deosebesc cu mult de noi. Norocul acestu rîu este că nu curge prin localităţi mari, iar Feodosia, fiind port, îşi vartsă, probabil, deşeurile direct în mare. Bîcul spală zeci de localităţi, inclusiv Chişinăul. Îmi e greu să-mi imaginez cum arată el la Gura Bîcului. Poate voi merge acolo într-o zi.

Lăstun-de-mal (Riparia riparia)

Pescăruş-rîzător (Larus ridibundus)

Rîndunică (Hirundo rustica)

Chirighiţă-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus)

Ciocîrlan (Galerida cristata)

Corcodel-cu-gît-roşu (Podiceps grisegena)

Gaiţele îşi fac rezerve de ghinde

Azi dimineaţă am văzut cîteva gaiţe în Grădina Publică Ştefan cel Mare. Culegeau ghinde din stejarii concentraţi mai mult în colţul dinspre hotelul "Codru". Partea ceea a parcului era aproape pustie.

Gaiţă (Garrulus Glandarius)

sâmbătă, 30 august 2008

Sfrînciocul roşiatic surprins de noul meu obiectiv

Gata cu Canon Powershot 510. E un aparat foarte bun, dar nu pentru păsări. Am trecut cu evlavie la Canon EOS 350 D, pe care încă îl folosesc cu obiectivul din kit, dar care deja a dat următorul rezultat:

Sfrîncioc roşiatic (Lanius collurio)

Revin cînd îmi revin.

luni, 18 august 2008

19 zile - 29 de specii, 153 de fotografii. Plec în vacanţă.

Acest blog nu se va actualiza, probabil, pînă la finele lui august pentru că autorul pleacă în vacanţă. Dacă o să fotografiez păsări din afara Moldovei le voi plasa tot aici cînd mă întorc.

sâmbătă, 16 august 2008

Ştiu că liliacul nu e pasăre...

...dar am găsit unul rătăcit pe la o terasă la Ciocana. Stătea lihnit de căldură în rezele solare, aninat de acoperiş. Cred că greşise adresa. Nu ştiu dacă a supravieţuit, dar nu am intervenit - nu eram sigur că o să-l ajut mutîndu-l.


Sunt întotdeauna trist cînd conştientizez că nu pot ajuta pe cineva care e mai nenorocit ca mine. Cea mai mare durere şi cel mai mare regret recent a fost că am lăsat mîţişorul din clipul video care urmează în stradă. Am pisică acasă, am pisică şi la părinţi - nu aveam unde să-l iau. Sper că s-a găsit cineva mai bun ca mine.
video

vineri, 15 august 2008

Valea Morilor: o ciocănitoare-pestriţă-mare

Spre deosebire de Valea Trandafirilor, unde sunt trandafiri, în Valea Morilor nu există nici o moară. Mai trist este că în Valea Morilor nu mai există lacul, care era cel mai mare din oraş. Acest fapt e atît de ştiut, banal, tăcut, acceptat, încît nici eu nu am făcut vreo fotografie cu mlaştina formată acolo. Eram, de fapt, în treacăt.

Mulţi chişinăueni iubesc să "iasă la natură"...

Am urmărit o ciocănitoare-pestriţă-mare, care inspecta copacii şi-i păduchea de carii :)
Ciocănitoare-pestriţă-mare (Dendrocopos major)

Sppre deosebire de ciocănitoarea-de-grădini, ciocănitoarea-pestriţă-mare are o dungă neagră care separă obrajii de gît.

Urmele lăsate de cina ciocănitorii.

miercuri, 13 august 2008

Urmărirea Ţicleanului

Cum am anunţat ieri, azi la masă am pîndit ţicleanul lîngă scorbura lui din Parcul Catedralei. După prima vizită a lui pe acasă, l-am urmărit tot parcul, ocolind pietonii enervaţi, setînd din mers aparatul, pentru trecerile de la umbră la soare şi încercînd să nu calc pe gazon. Ţicleanul dă impresia că ignoră oamenii din parc. Uneori se aşeza pe copaci la un metru de băncile aglomerate. În schimb nu stă loclului - e mereu în mişcare, face salturi rapide în sus şi în jos pe trunchiul copacului. Cam aşa emă mişcam şi eu pe pămînt. Mă simţeam umbra ţicleanului. Cînd urmăreşti păsările mult timp înveţi mişcări noi. E un studiu prin experienţă directă, dar despre asta o să scriu mai tîrziu.

Din cauza semi-întunericului din parc, a mişcării rapide a ţicleanului şi a fondalului (de obicei cerul) extrem de luminos, majoritatea fotografiilor au ieşit de calitate proastă. Rezultatul tipic arată astfel:

Ţicleanul nu se vede bine.

Dar din cele peste 50 de fotografii făcute în 15 minute, cîteva oferă destule detalii pentru identificarea clară a speciei urmărite. L-am văzut o singură dată pe sol - cînd a ciugulit o ghindă sau poate o coajă de pîine, a urcat cu ea repede pe trunchi, a proprit-o între ridurile copacului şi a înnceput s-o fărîmiţeze:

Ţiclean (Sitta europaea)

Ţicleanul lasă pe copac semnul lui Zorro :)

Într-o scorbură întunecată, într-un copac întunecat...

...în centrul Chişinăului îşi duce traiul un Ţiclean (Sitta europaea). Pasăre mai mare decît vrabia, roşietică pe abdomen şi cu masca lui Zorro pe ochi. I-am determinat din întîmplare locul de trai primblîndu-mă prin Parcul Catedralei. Mîine îmi iau camera de fotografiat şi plec la pîndă.

Seara am decis să facem o primblare la lacurile de la Sculeni. A fost o experienţă tristă. Poate şi din cauza nădufului, dar lacurile mi s-au părut moarte, erau cu apa murdară, stătută şi cu pieliţă plutitoare. Era un miros de baltă. Stufărişul lacurilor, la fel ca întreg parcul din jur, e plin de sticle şi pachete de plastic. Pa lac, marţi seara!, zeci de bărci şi biciclete de apă, sute de înotători şi amatori de sărit de pe pod şi vreo zece-douăzeci de grupuri de "ieşitori la natură" pregătind frigărui cu muzica dată la maximum. Se mai adăuga la asta şi vuietul trenurilor care trec pe alături.

Am fost surprins să văd acolo trei găinuşe-de-baltă, vreo 4-5 raţe (deci, sunt mai multe) şi un pescăruş singuratic pe mijloc de heleşteu, aflat într-o misiune de monitorizare, probabil. Cu toate că nu mă mai trage încolo, o să încerc să merg într-o dimineaţă, poate pe răcoare şi fără oameni lacurile de la Sculeni îmi vor părea vii.

Între timp, plasez o fotografie din iunie cu un cocostîrc, pe care încă nu am publicat-o pe acest blog.

Barză albă (Ciconia ciconia)

luni, 11 august 2008

306 porumbei şi o stăncuţă

Azi am bătut recordul la numărul de porumbei hrăniţi. Număraţi-i singuri:

Au înfulecat două pîini şi, în premieră, mei -1 kg. A fost o senzaţie fantastică să văd 200 de porumbei zburînd înspre mine - parcă zburam eu.

Tot azi am reuşit să urmăresc în acţiune şi să fotografiez mai de aproape o stăncuţă. Tot în Parcul Catedralei. Are comportament foarte diferit de cioara grivă sau cea de semănătură. Are mersul lent, apăsat, cu treceri încete de pe un picior cu altul. Nu este fricoasă - lasă uşor pietonii dezinteresaţi să treacă la jumătate de metru de ea. E, totuşi, prudentă - pe mine, care o urmăream cu camera de fotografiat nu m-a lăsat mai aproape de 4 metri.

A urmărit vreo zece minute un grup de porumbei hrăniţi de doauă doamne în vîrstă. A mers încet înspre ei şi s-a diluat în masa gri. Nu a fost agresivă cu aceştia, ca celelate corvide, dar a ştiut să-şi apere bucata de pîine şi a hărţuit porumbeii mai curajoşi, surprinşi că porumbelul de alături e o... cioară.

Stăcuţă (Corvus monedula)

Piţigoi mare (Parus major)

duminică, 10 august 2008

Criuleni - casa lăstunilor

Pînă adineaori nu deosebeam lăstunul-de-casă de rîndunică. E simplu - rîndunica are gîtul roşu, e mai mare şi construieşte cuibul deschis. Lăstunul de mal e alb-negru şi lipeşte cuibul de streaşină astfel încît lasă o singură intrare îngustă.

Lăstun-de-casă (Delichon urbicum)

Din discuţiile avute am aflat că lăstunii cu cuiburi agăţate de casele de pe mal, care au fost la 2-3 metri distanţă de apă în apogeul inundaţiilor de pe Nistru, au părăsit cuiburile şi s-au întors abia acum 2 zile. Din 4 cuiburi de pe o casă doar în unul mai erau pui, pe care îi hrăneau cu regularitate părinţii. Celelalte erau pustii. Sper că puii din celelalte cuiburi deja ştiau să zboare - maturizarea celui de-al doilea rînd de pui are loc la sfîrşitul lui iulie. Puii rămaşi sunt şi ei destul de mari - în următoarele zile îşi vor face primele tentative de zbor:

În Criuleni e destul să fotografiezi aleator cerul ca să prinzi o pasăre în cadru:
Un guguştiuc şi o vrabie-de-casă cocoţaţi pe felinar urmăresc zborul unui lăstun-de-casă


Auşel cu cap galben (regulus regulus)
Pui de Sticlete (Carduelis carduelis)

Update (4 noi 2008): Puii de sticlete sunt mult mai şterşi şi puţin coloraţi decît maturii. Din această cauză a apărut confuzia la ultima pasăre. Pentru comparaţie, vedeţi această fotografie .

sâmbătă, 9 august 2008

Luptă pentru pîine la Dendrariu: raţe, vrăbii şi mirese

Azi am decis să fac o inspecţie ornitologică la Dendrariu. Am nimerit în toiul sezonului de nunţi. Din cîte citisem ieri, la 08.08.08 (adică 8 august 2008) în Chişinău au avut loc 265 de nunţi! Deci, am socotit repede în minte, peste 50,000 de nuntaşi şi încă vreo 20,000 de servitori (bucătari, chelneri, şoferi, fotografi, muzicanţi, preoţi etc.)

Pofta de creat familii nu s-a epuizat şi azi în Dendrariu am mai numărat 35 de mirese, care toate se fotografiau în aceleaşi locuri, în aceleaşi poziţii, în rochii similare cu miri îmbrăcaţi în negru. Mare comedie! Cel mai vesel e că nici un cortegiu de nuntă nu venise cu pîine, dar toţi doreau să hrăneascvă hulubi. Pentru ce? Ca să-i adună şi să-i poată speria mirii, spre fericirea fotografilor. Zeci de ani lumea va admira poza cu mirii zîmbind nervos înconjuraţi de zece-cinsprezece hulubi îngroziţi zburătăciţi în toate părţile.

Cum numai eu aveam pîine lîngă lac mirii mă rugau să le dau lor pîinea. Am cedat o dată, dar pe urmă am uşchit-o din calea cortegiilor, spre binele porumbeilor şi spre fericirea raţelor.

Apropo de raţe, am numărat 51 de raţe adulte şi adolescente :) Minunat. O altă surpriză - peştii mari care furau bucăţi întregi de pîine imediat după aterizarea acestora în apă.

Raţă mare (Anas platyrhynchos)
Încă o descoperire plăcută - găinuşa-de-baltă! Găinuşe de baltă sunt şi pseudă-cresteţii pestriţi pe care îi descoperisem la Valea Trandafirilor. Eroarea vine din culoarea brună pestriţă pe care o au găinuşele de baltă tinere. Iată un exemplar de la Dendrariu:

Pui de găinuşă-de-baltă (Gallinula chloropus)

La majoritatea păsărilor puii sunt mai puţin fricoşi şi se apropie mai uşor de oameni. Dat fiind că găinuşa de baltă e extrem de prudentă pînă azi am văzut doar pui, care seamănă cu cresteţul. Astăzi însă şi-a făcut apariţia măria sa cloşca! Într-un salt acrobatic, pe lumină slabă am reuşit s-o prind în cadru, din cădere (ca Neo) înainte ca asta să dispară în stufăriş:
Găinuşă-de-baltă (Gallinula chloropus)

M-am mai fugărit după o pasăre pe care nu am timp acum să o identific. De mărimea codobaturii, dar brună, fără alb-negrul tipic pe cap, căuta insecte în frunziş. Nu m-a lăsat mai aproape de 8 metri, dar nici nu zbura - doar sărea dinspre mine:

Addenda 8 Noiembrie 2008: Nu îcape nici un pic de îndoială că e vorba de Codobatura albă (Motacilla alba). Probabil pasăre tînără căreia nu i s-a colorat bărbia în negru.

Încă două prim-planuri prinse azi. În special m-a bucurat vrăbiuţa - era la 10 cm de genunchiul meu înfulecînd fărămituri care cădeau în procesul de bucăţire a pîinii pentru raţe.
Mai n-am uitat. Noua specie fotografiată azi - stăncuţa! În Parcul Catedralei aceasta era certată de o coţofană. Stăncuţa sta liniştită fără nici o reacţie. Cearta a continuat vreo 15 minute, pînă am decis eu să urc în copac pentru a prinde un cadru mai bun :) Stăncuţa a zburat, iar coţofana a început să cîrîie la mine deja, ascunsă în frunzişul des.
În dreapta - stăncuţă (Corvus monedula)

Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.