luni, 17 noiembrie 2008

Mănăstirea Hîncu: un sturz-de-vîsc

În apropierea mănăstirii Hîncu este o vie care încă stă neculeasă. Sunt multe asemenea vii în această toamnă din cauza preţului mizer de achiziţionare propus de vinării. Dacă aveţi ocazia să daţi de vreuna vă sugerez să gustaţi poama. Un pic îngheţate de primele geruri, bobiţele răscoapte sunt delicioase. La ieşirea din vie, aparatul de fotografiat era lipicios :)


Mănăstirea Hîncu, noiembrie 2008, de pe dealul de vizavi

Pe lîngă miile de grauri pe care le-a adunat via în această duminică, am fotografiat şi un sturz-de-vîsc, un oaspete de iarnă pentru Basarabia. Pasărea mi-a atras imediat atenţia - seamănă cu ghionoaia cenuşie la dimensiuni, zbor, poza cu care te urmăreşte din vîrful copacului şi mişcări - rare, aproape doar cu capul. Are însă nişte pete mari negre pe piept şi ciocul mai scurt. 




#64. Sturz-de-vîsc (Turdus viscivorus)

Sturzul-de-vîsc poate fi văzut începînd cu toamna tîrziu chiar şi în stoluri de sute de indivizi. Se hrăneşte în această perioadă cu fructe, pomuşoare şi seminţe. E cel mai mare sturz (fam. turdide) care poate fi întîlnit la noi.

Şi pentru că tot am pomenit-o, adaug la fotografiile slabe de mai sus, o ghionoaie cenuşie care medita ascultînd muzica minunată a corului mănăstirii, care străbătea în valuri prin pîcla dintre dealuri.


Ghionoaie cenuşie (Picus canus)

Pentru a fi găsit şi de reformaţi, adaug şi denumirea păsării cu î din a: iată puţină informaţie în plus de pe eukarya.ro despre sturzul-de-vâsc.

Niciun comentariu:

Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.