marți, 27 ianuarie 2009

Valea Trandafirilor: gheaţa nu se lasă

Azi am fost la Valea Trandafirilor să văd dacă s-au dezgheţat lacurile. Nu s-au. Pojghiţa se subţiază, la locurile de vărsare suprafaţa apei e mai mare, dar gheaţa se ţine şi păsări pe lacuri nu-s.

M-au întîlnit, ca de obicei, ciorile şi coţofenele. Am dat şi de o pereche de ghionoi cenuşii, găsiţi masculul mai jos. Pentru prima dată le-am văzut pe pămînt - săpau cu ciocurile la rădăcinile plantelor. Ţiclenii mei sunt sănătoşi-voioşi-flămînzi. Data trecută cînd am fost să-i hrănesc nu m-a întîmpinat nimeni. Cred că nu-şi reveniseră după revelion.

Desigur piţigoi, porumbei, guguştiuci. Surpiriza plăcută a fost să văd un vînturel sau uliu urmărit de două ciori. N-am reuşit să-i fotografiez. Zburau prea repede şi prea aproape ca să reacţionez la timp. Victima a aterizat în nişte conifere, dar n-am mai găsit-o. Toate astea întîmplîndu-se în pauza de masă, m-am grăbit să mă întorc la serviciu.


Ghionoaie cenuşie (Picus canus)

Ţiclean (Sitta europaea)


Piţigoi mare (Parus major)

sâmbătă, 24 ianuarie 2009

Pjjjj, pjjjj, pjjj... Pjjjj, pjjjj, pjjj... Pjjjj, pjjjj, pjjj... Pjjjj, pjjjj, pjjj...



O bucată de carne de porc...


Nu-i o bucată de carne de vită


Şi e foarte fericită


Că-i o bucată de carne de porc.


Da bucata de carne de vită nu se simţea jignită


Că-i o bucată de carne de vită, nu o bucată de carne de porc.


Şi îndura-n tăcere bucata la putere.

marți, 20 ianuarie 2009

Despre bucuria de a vedea ce te înconjoară

O carte mediocră care mi-a lăsat un mare citat este Iniţiere în design de Robin Williams. Ideea pe care a exprimat-o se găseşte în multe alte cărţi, la mulţi alţi autori, dar anume acest citat l-am reţinut şi mă întorc la el de cîte ori am ocazia. Şi azi am ocazia ocaziilor :)

Cu mulţi ani în urmă am primit de Crăciun o carte cu specii de arbori. Mă aflam la părinţii mei şi, după ce au fost deschise toate cadourile, m-am hotărît să ies din casă şi să identific copacii din apropiere. Înainte de aceasta, am citit o parte din carte. Primul copac din carte era copacul lui Joshua deoarece avea doar două elemente caracteristice după care putea fi identificat. El arăta destul de ciudat şi mi-am spus, uitîndu-mă la desenul din carte: "Nu cred că avem această specie de copac în ţară. Arată tare ciudat. Dacă ar exista aş fi ştiut, dar nu l-am mai văzut niciodată pînă acum." Mi-am luat cartea şi am ieşit din casă. Casa părinţilor mei făcea parte dintr-un grup de şase case apropiate. Patru dintre acestea aveau cîte un asemenea copac în faţă. Am trăit în acea casă 13 ani şi nu i-am văzut. Am făcut o scurtă primblare prin zonă — probabil că fusese o ofertă avantajoasă de puieţi atunci cînd locuitorii îşi împodobiseră curţile: cel puţin 80% din case aveau copacul lui Joshua în curte. Iar eu nu văzusem nici unul pînă atunci! Odată ce am devenit conştientă de acel copac, odată ce l-am putut defini, l-am văzut peste tot în jur.
(Sursa:
Iniţiere în design de Robin Williams)

Întotdeauna mă miram cum pot cei din jurul meu să nu vadă păsările pe care le văd eu. Odată urmăream cum o veveriţă se lupta cu două gaiţe şi lumea care trecea pe lîngă mine se uita la mine, apoi la ce mă uit eu, nu vedea nimic şi mergea mai departe. Mergînd pe acelaşi drum un cizmar va privi încălţămintea oamenilor şi va fi uluit de nişte pantofi fini exact cum un ornitolog ar fi uluit de un uliu-păsărar în centrul Chişinăului. Trăim în lumi paralele.



Uliu-păsărar (Accipiter nisus) mascul matur.


Era cocoţat pe un pin şi nu părea deranjat de agitaţia pe care o făceam împreună cu dl. Sprînceană în jurul lui.


Pasărea se afla în Grădina Publică Ştefan cel Mare la 10 metri de staţia de troleibuz de pe Bănulescu-Bodoni, vizavi de guvern. N-a văzut-o nimeni înafară de noi, vă asigur.


În Moldova cuibăresc între 80-120 de perechi de ulii-păsărari. Pasăre răpitoare sedentară. Lungimea de la cap la coadă 40 cm, între aripile desfăcute 60-75 cm. Vînează păsări, cel mai des piţigoi, silvide, cinteze, mierle (sursa: LAMP). Iarna numărul lor creşte datorită imigranţilor din nord (sursa: Manu). Presupun că invazia de passerine în oraşe a atras şi carnivorii.


duminică, 18 ianuarie 2009

Selecţie de păsări din ianuarie

Nu am poftă de mult text, fotografii în schimb continui să fac. Lacurile au îngheţat aşa că lişiţele, raţele şi găinuşile-de-baltă au spălat putina. Care la Nistru, care la Prut, care la... Grădina Zoologică :)


Heleşteul Grădinii Zoo din Chişinău este menţinut dezgheţat cu apă fierbinte. Sute de raţe sălbatice se folosesc de acest lucru şi iernează aici. Mai şi primesc hrană din bugetul municipal :)


Corbul Krabot din Grădina Zoo are aripa frîntă. E foarte sociabil, îi place să fie scărmănat pe fruntea inteligentă. M-a muşcat de degetul arătător. Cam ca o strîngere bună de uşă trîntită... Un personaj care o să mai apară be blog.



Un grup de cocoşari în Grădina Botanică.



Oraşul a fost invadat de grauri. Atraşi de promisiunile deşarte ale toamnei lungi aceştia au decis să ierneze în Moldova. După venirea în forţă a iernii au venit în oraşe să curăţe strugurii, gunoiştile şi parcurile de tot ce e comestibil. Porumbeii locali resimt concurenţa stolurilor de sute şi mii de grauri.


Dacă aveţi ceva resturi post-banchetice, lăsaţi-le, vă rog la balcon. Graurii şi femeile din Ţînţăreni vă vor fi recunoscători.


Criza gazelor a fost simţită şi de ciori. Ţeava abia călduţă, de obicei plină de păsări, acum a rămas cu un singur client care aşteaptă căldura ca să anunţe colegii.


În Valea Morilor un piţigoi-albastru caută seminţe de stuf şi speră să iasă din iarnă.


În Valea Trandafirilor mamiferele pîngăresc lăcaşul pescăruşilor ;)


Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.