joi, 31 iulie 2008

Cioara grivă face scandal

Din toate păsările pe care le-am urmărit pînă acum, cioara grivă are cel mai imprevizibil comportament. Prin asta e interesantă de urmărit. E mai curajoasă decît cioara-de-semănătură, care la sesiunile de hrănit hulubi are rol de observator distant, de pe crengi înalte. Cioara-de-semănătură e precaută şi îşi urmăreşte mult ţinta (de obicei bucăţile mai mari de pîine), înainte de a o lua de la vreo vrăbiuţă sau vre-un porumbel izolat.

Cioara grivă, m-a uimit de cîteva ori aterizînd direct în centrul grupului de hulubi. Îi alungă apropiindu-se rapid, cu ciocul ridicat în sus şi semi-căscat. Nu ştiu dacă o face pentru a părea mai înaltă, dar metoda funcţionează. O singură dată am văzut-o atacînd propriu-zis un hulub. L-a ciupit de aripă, după care ultimul a rămas fără o pană şi cu o urmă ciufulită.

Griva s-a apropiat cel mai mult de mine dintre corvide - sub 2 metri. Acum o săptămînă una a lăsat bucata de pîine luată de la porumbei şi a început să scoată glodul dintre două lespezi de pavaj, care marchează marginea trotuarului în scuarul Catedralei. După ce a săpat astfel tot spaţiul dintre lespezi, a început să pună glodul înapoi, dar nu i-a reuşit şi după trei ciocuri a renunţat şi a zburat brusc, părăsind parcul.

În valea trandafirilor grivele aşteptau raţele pe care le hrăneam la mal. Raţele aveau nevoie să-şi sprijine bucăţile mai mari de pîine pentru a le rupe şi veneau la mal pentru asta. Grivele le aşteptau şi încercau să rupă şi ele cîte ceva. Între timp, altele două au aterizat pe nişte ramuri de-asupra noastră şi au început să ne bombardeze cu găinaţ, nu ştiu dacă intenţionat... :)

Azi seara o cioară-grivă făcea scandal pe strada Armenească, aproape de intersecţia cu Micle. Sărea de pe o creangă pe alta pe copac şi cîrîia, după cum am interpretat eu, agresiv.

Cioara grivă (Corvus corone cornix)

Cu toate că nu am înţeles care era motivul reprezentaţiei, am înţeles imediat cine era ţintă cîrîitului:


Cioara a strigat mai mult de un minut şi a plecat. Am mai stat şi eu un pic şi m-am dus acasă :D

Vedeţi şi alte fotografii cu cioara grivă de pe acest blog.
Publicat de Ion Grosu la 23:47 0 comentarii
Etichete:

Un sticlete şi un porumbel înainte de ploaie

În rest, azi m-a prins ploaia la masă şi iată ce am reuşit să captez într-o primblare de 15 minute:

Porumbel de stîncă (Columba livia) după baie

Piţigoi mare (Parus major)

Piţigoi mare (Parus major)

Guguştiuc (Streptopelia decaocto),
cunoscut şi ca Porumbel gulerat
Publicat de Ion Grosu la 15:15 1 comentarii
Etichete: , ,

Codobatura albă mănîncă dintr-un porumbel

Azi, pe strada Maria Cebotari, mai sus de intersecţia cu Şciusev, am reuşit să fotografiez o codobatură albă (Motacilla Alba). Mai zărisem pasărea şi mai înainte, dar e foarte precaută şi nu m-a lăsat niciodată aproape. De data aceasta am avut noroc.

Codobatură albă (Motacilla alba)

Din păcate nu pot spune acelaşi lucru despre acest porumbel, călcat de o maşină. Codobatura mînca ceva din el - insecte, probabil - şi era într-atît de interesată încât m-a tolerat la 4-5 metri de locul prînzului.

Porumbel strivit de un automobil

Mai jos o vedeţi în acţiune - fotografiile sunt cum sunt, nu-mi rămîne decît să promit că în curînd voi putea face fotografii mai calitative.

Publicat de Ion Grosu la 14:55 0 comentarii
Etichete:

Porumbeii preferă pîinea de la Franzeluţa

Mîncarea preferată a porumbeilor din Chişinău este, evident, porumbul. Credeam că îi voi îneca cu cele trei kilograme cumpărate pentru experiment de la piaţă, dar porumbeii din faţa catedralei le-au terminat în 10 minute. Porumbul e bun şi pentru atragerea hulubilor, pentru că grăunţele mari aruncate se văd mai bine decît boabele şi crupele de grîu sau orz.

În scuarul Catedralei sunt peste 300 de porumbei într-o amiază obişnuită

Urmează în preferinţe seminţele de floarea soarelui (cu coajă) pentru care unii din porumbei se urcă şi în palmă - lucru rar la porumbeii din Moldova, cu toate că supărător de des la cei din Milano, care te asaltează, ciupesc şi marchează cu cerneli alb-verzui, dacă-i laşi.

Din panificaţie, alegerea campionilor este pîinea albă (baton) de la Franzeluţa. Aceasta e mai bună pentru că după apăsare îşi reface structura (e elastică) în timp ce majoritatea pîinilor de la ceilalţi producători se fac boţ, atît în mînă, cît şi în stomac. Alt avantaj este uşurinţa de fărîmare atît a miezului, cît şi a cojii. E important pentru hulubi şi vrăbii pentru că aceştia rup bucăţile mari, scuturîndu-le cu capul, spre deosebire de ciori, care le ţin cu ghiarele şi le rup cu ciocul. Şi e cea mai ieftină metodă, alături de crupele de grîu.

Cioara grivă (Corvus Corone Cornix) recomandă pînea de la Franzeluţa

Boabele de grîu şi orz sunt adorate şi ele, dar cedează în faţa bucăţilor de pîine, care de obicei sunt mai mari. Crupele sunt bune pentru că ajung pentru toţi, pe mult timp şi dau de lucru păsărilor care au de ciugulit minute bune pentru a le termina.

În rest, din ce-am citit pe forumuri, hrănirea hulubilor cu mălai este crimă - cică le blochează sistemul digestiv. Dacă vă aventuraţi să cumpăraţi grîu sau porumb - vedeţi să nu fie tratate - şansele să daţi de aşa ceva sunt mici, dar puteţi omorî păsările cu aşa ceva.

Ce probleme au unii... ;)
Publicat de Ion Grosu la 01:42 5 comentarii
Etichete: ,

miercuri, 30 iulie 2008

Despre interesul meu pentru păsări

Totul a început de la McDonalds. La terasa de la etajul doi a fast-food-ului din centru e un grup de vrăbiuţe curajoase care îţi vin pe masă după fărîmituri. Am început să caut locuri numai la etaj pentru a le hrăni. A fost o plăcere să le urmăresc şi să descoper mine, dispoziţii, caractere şi aventuri într-o lume pe care am ignorat-o pînă atunci.

A mai fost şi o călătorie la lacul Beleu, organizată de un coleg de servici. Am văzut atunci zeci de specii, printre care la sigur, pelicanul comun, egreta albă, cormoranul, raţa mare, cocostîrcul şi cîte şi mai cîte, dar nu mă interesau încă speciile - doar frumuseţea lor.

Recent, un unchi m-a rugat să îi cumpăr o carte despre păsările din Republica Moldova şi, ca în adins, recent a şi apărut, în seria Lumea animală a Moldovei, cartea Păsări. O ediţie foarte bună - coerentă, bine structurată, bine machetată (!) şi la 210 lei de la editură, 220 în magazine :)
Conţine descrierea a peste 200 de specii de păsări din Moldova cu cîte 2-5 fotografii pentru fiecare - o minune de carte.

Porumbeii din Chişinău sunt forme domestice ale
porumbelului de stîncă (Columba Livia)

Cam de două săptămîni hrănesc şi urmăresc păsări prin Chişinău. În categoria hrănite au intrat deja - porumbelul gulerat, vrabia, sticletele mare, cioara-de-semănătură, cioara grivă, stăncuţa, raţa mare, lişiţa, o pasăre palustră neidentificată încă, pescăruşul sur şi guguştiucul. La văzute - gaiţa, coţofana, rîndunica, o ciocănitoare (nu ştiu de care anume) şi trei specii de păsări mici încă neidentificate. E vorba de păsări sălbatice, desigur.

În captivitate nu are sens să enumăr. Mi-e jale în special de acvilele de stepă de la Muzeul de Etnografie. Iată şi o turturică captivă, tot acolo:

Turturică (Streptopelia turtur)?

Din păcate aparatul meu de fotografiat e Canon PowerShot A510, care e unul pentru diletanţi, de aceea şi calitatea proastă a fotografiilor pe care le fac. Nu că aş fi eu fotograf rău, Doamne fereşte :)
Publicat de Ion Grosu la 07:33 1 comentarii
Etichete:

luni, 28 iulie 2008

O gaiţă în centrul Chişinăului


Această fotografie de calitate execrabilă am făcut-o în părculeţul Muzeului de Etnografie din Chişinău. Pasărea, puţin mai mare decît un porumbel, căuta insecte pe sol. A găsit o larvă destul de mare (limax? melc?), a urcat pe creangă şi mînca în momentul fotografierii. Atunci, din ignoranţă iresponsabilă, crezusem că e o dumbrăveancă. Pe urmă am dat de fotografii ale ghionoaei cenuşii (Picus Canus) şi-mi părea că am identificat-o. Cînd colo, ea era...

...Gaiţă (Garrulus Glandarius).

Unica din corvidele (corvidae) din Moldova pe care nu o văzusem încă.
Publicat de Ion Grosu la 23:32 0 comentarii
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.