luni, 20 octombrie 2008

Friendly Fire: Dorinel e grav accidentat

Încep cu ştiri de la Porumbacu, hulubul operat acum trei zile. Azi l-am hrănit în Grădina Publică. Din păcate nu am observat înbunătăţirea stării acestuia. Porumbacu sare într-un picior în continuare. Piciorul rănit, cel drept, e mai palid şi mult mai umflat decît cel sănătos. Cînd ciuguleşte îşi menţine echilibrul cu aripa dreaptă.

Deoarece e cel mai încet porumbel din stol e victima preferată a copiilor. Copiii moldovenilor au un hobby în a fugări porumbeii. Sub aplauzele entuziasmate ale părinţilor azi dimineaţă trei puradei au fugărit porumbelul şchiop pînă acesta a fost nevoit să-şi ia zborul.

Porumbacu în continuare sare într-un picior.

Între timp în grupul porumbeilor din Grădina Publică a mai apărut un calic. Acesta are aceeaşi problemă şi e la fel de grav afectat. Dorinel, aşa l-am botezat, se vede că e victima colaterală a Hramului Oraşului - piciorul este mototolit cu o aţă de la un balon roşu. O bucată de balon încă atîrnă acolo. Piciorul e mai umflat decît era la Porumbacu. Am încercat vreo 15 minute să-l prind, dar e mult mai speriat decît ceilalţi hulubi. Presupun că a fost atacat şi de o pisică - îi lipsesc cîteva pene în coadă.

De la primul nod în sus piciorul lui Dorinel e umflat şi deformat

Am nevoie de ajutor. Viziunea mea este să găsesc doi voluntari - unul student la biologie şi altul student-veterinar. Am umbla împreună şi ajuta păsările rănite. În primăvară la acestea se vor adăuga şi puii abandonaţi. Dacă ştiţi asemenea două candidaturi în Chişinău - transmite-ţi-le că cineva are nevoie de ei. Biologul îmi trebuie pentru a prinde păsările - procedeul meu e primitiv - le înhaţ în timp ce le hrănesc. Veterinarul m-ar ajuta la operaţii şi tratare.

E vorba de lucruri elementare pe care nu le cunosc - de exemplu - poate fi folosită apa oxigenată 3% pe rănile hulubilor? În principiu asistenţa acestor doi s-ar putea limita la o zi două - pînă învăţ eu principalele lucruri. Pe urmă i-aş deranja doar pentru consultaţii...

O să pun anunţuri la facultăţile cu pricina sper să găsesc entuziaşti. E vorba şi de practică şi le ofer din partea mea diplome şi recomandări.

sâmbătă, 18 octombrie 2008

Pădurea Codrencii: doi fluturi, două ciuperci şi doi piţigoi

O parte din vizitatorii acestui blog mă găsesc prin intermediul locurilor în care fotografiez. Ca să nu-i dezamăgesc, o să încerc să pun cîte o fotografie-două cu oameni case şi peisaje. Aşadar, satul Codreanca, raionul Străşeni:

Satul Codreanca (detaliu)

Plin de poamă, must şi fluturi:


În Codrii Codrencii am fost în primul rînd după ciuperci. Şi le-am găsit - şampinioni şi chituşte. Ghebe nu erau. Din comestibile. Din cele otrăvitoare, care sunt şi mai frumoase, multe specii, dar nu le cunosc bine.

Coprinus picaceus

Pădurea s-a jucat un pic cu mine. Dintîi ceea ce mi-a părut a fi un ciuş, spre care m-am pitulat atent printre copaci timp de vreo zece minute, s-a adeverit a fi o creangă cu formă stranie:
Ciuşus mirajius :)

Apoi o cojoaică-de-pădure m-a purtat în jurul unui copac pînă am ameţit. Aşa şi nu am reuşit să fac o poză decentă, dar o pun aici ca mărturie.
Cojoaică-de-pădure (Certhia familiaris)

În sfîrşit, în locul numit de oamenii locului Lopatna, am dat într-o poiană în care mişunau piţigoi, ciocănitori şi ţicleni. Răbdător mi-am completat colecţia de piţigoi cu încă două specii - cel sur şi cel albastru.
Piţigoi sur (Parus Palustris)

Piţigoi albastru (Parus caeruleus)

Ajuns seara în Chişinău m-am lăsat mîngîiat de un apus moldovenesc din celea-n care nu înţelegi unde se termină dealurile şi unde începe cerul:

P.S. Da! Da! Da! Unele poze se măresc dacă faceţi click pe ele. Doar cele frumoase.

vineri, 17 octombrie 2008

Porumbacu' sare într-un picior

Hulubul Porumbacu operat ieri de Vitalie Sprânceană a fost văzut azi în Grădina Publică Ştefan cel Mare sărind într-un picior. Se pare că procedura de scoatere a aţelor care i-au penetrat talpa şi degetele i-a răscolit rănile. Să sperăm că acestea se vor tămădui şi îl vom urmări la primăvară luptînd pentru femelă. Dacă nu-i femelă chiar Porumbacu - habar n-am.

E mult mai sperios aşa că la o nouă prindere a lui în timpul apropiat nici nu pot spera. Doar noaptea prin copaci. Deci o primă lecţie - dacă ai prins un porumbel pentru a-l ajuta - fă toate procedurile din prima încercare. O a doua şansă poate să nu se ivească.

Urmele tăieturilor

P.S. Totuşi era vorba de piciorul stîng, nu drept.

joi, 16 octombrie 2008

Hulubul Porumbacu' a fost prins, operat şi eliberat

Azi în Grădina Publică Ştefan cel Mare am făcut a doua încercare de a prinde un porubel rănit. Acesta avea un picior încîlcit într-o aţă neagră, care i s-a împlîntat adînc în talpă şi degete. Unul din degete practic atîrna, iar talpa era penetrată cu vreo 5 mm adîncime cu o tăietură care promitea să se agraveze. Porumbelul şchiopăta vizibil.

Acum o săptămînă, cînd l-am observat, am încercat să-l prind, dar era prea aglomerat şi porumbeii erau sperioşi. Azi a avut noroc. L-am prins în pauza de masă, imediat după ce l-am identificat, dar uitasem rucsacul la servici. În rucsac era forfecuţa.

Împreună cu Vitalie Sprânceană am umblat tot parcul şi am întrebat fetele dacă au forfecuţe de unghii - nici una din peste 20 nu avea. Ruşine, fetelor. Ne-a ajutat doamna care vinde băuturi răcoritoare lîngă havuz (cea de lîngă aleea care duce spre str. Maria Cebotari) care ne-a dat foarfeca mare pe care o avea. 

Eu ţineam hulubul, iar Vitalie Sprânceană încerca să deznoade încîlciturile împlîntate în carnea bietei păsări. Operaţia a durat 20 de minute şi pacientul a rămas viu. Porumbacu' a fost pus în libertate şi va fi monitorizat în continuare de blogul "Păsări din Republica Moldova".

Pentru curajul şi jertfirea de timp liber, dlui Vitalie Sprânceană, i se înmînează virtual Diploma Ornitologică. El e liber să o plaseze pe blog, pe perete, în facebook, pe forumuri, pe cărţile de vizită şi cele de citit pe care le va scrie. Întreaga hulubărie din Chişinău vă este profund recunoscătoare.


miercuri, 15 octombrie 2008

Sărmanul cintezoi

Hrana: 
Aşa cum îi spune şi numele, Şerparul se hrăneşte predominant cu şerpi, dar în dieta sa mai intră şi şopîrle, mamifere mici şi păsărele. La un cuib din Franţa s-au numărat capturile aduse la cuib şi au reieşit: din 70 de capturi 67 au fost şerpi, 2 şopârle şi un cintezoi.

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.