NEW:Info in English
M-am provocat să fotografiez 273 de specii de păsări din Moldova. Acum am fotografiate 198 de specii.
luni, 24 noiembrie 2008
Duminică la Valea Morilor - lista de specii întîlnite
Trei fotografii:
Guguştiuc (Streptopelia decaocto)
Cioară-de-semănătură (Corvus frugilegus)
Cinteză (Fringilla coelebs)
Lista de 14 specii văzute (numărul de indivizi) :
Guguştiuc (2), Cioară-de-semănătură (2), Vrabie-de-cîmp (50+), Coţofană (2), Cioară grivă (10+), Piţigoi mare (20+), Piţigoi albastru (7-8), Piţigoi sur (1), Pescăruş-rîzător (10+), Porumbel de stîncă (10+), Cinteză (~25), Ciocănitoare-de-grădini (2), Ţiclean (2), Gaiţă (1).
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
Doi guguştiuci zgribuliţi şi o poveste de trezit maturii
Guguştiuc (Streptopelia decaocto)
Cu toate acestea guguştiucul este o specie foarte recentă pentru Basarabia. În Chişinău a fost depistată pentru prima dată în 1957. Erau pe atunci patru perechi. Peste trei ani erau deja 400 de perechi. Ultimile estimări identifică o scădere a numărului de guguştiuci pînă la 260 de perechi. [1]
Această specie a pornit în anii 50-60 o campanie eficientă de colonizare. Din sudul Asiei s-a extins rapid în Europa, apoi prin Bahamas şi Florida a acoperit SUA şi Mexicul.
Cu totul altă poveste
Una din versiunile succesului guguştiucilor în SUA este nişa ecologică liberă lăsată de porumbeii migratori (Ectopistes migratorius). La începutul secolului XIX aceasta era specia cu cea mai mare populaţie din lume. Peste trei miliarde. În timpul migraţiei pe continentul nord-american erau atestate stoluri de un miliard de păsări, care ocupau 2.5 km lăţime şi 450 de kilometri (300 mile) lungime.
În 1914 a murit ultimul porumbel migrator.
Această pasăre a dispărut numai datorită oamenilor. Vînătoarea simplă, a făcut-o cea mai ieftină carne pe pieţele din SUA. I se mai zicea şi carnea robilor. Vînătorii trimiteau vagoane întregi de porumbei spre oraşele din est. În 1878 a fost atestat un caz cînd un singur vînător a transportat într-o zi 3 milioane de porumbei la piaţă.
Despre această fantastică realizare a civilizaţiei umane mai puteţi citi:
În engleză - pe wikipedia
În rusă - pe un website despre miracole
[1] Date din "Diversitatea şi particularităţile biologice-ecologice a ornitofaunei oraşului Chişinău" de Natalia Vasilaşcu.
Şi mii de ani au trebuit: păsări de pradă re-identificate (actualizat)
Datele noi sunt cu text verde.
Am relatat la 14 octombrie despre şoimul-rîndunelelor pe care l-am urmărit lîngă satul Hîrtopul Mare. Am pus acolo şi cinci fotografii. Cei patru apostoli erau de fapt trei - Luca şi Matei. Doar că invers. Şoimul-rîndunelelor era de fapt trei specii diferite - un uliu porumbar, un erete de stuf şi şoimul-rîndunelelor deja menţionat.
Am relatat la 14 octombrie despre şoimul-rîndunelelor pe care l-am urmărit lîngă satul Hîrtopul Mare. Am pus acolo şi cinci fotografii. Cei patru apostoli erau de fapt trei - Luca şi Matei. Doar că invers. Şoimul-rîndunelelor era de fapt trei specii diferite - un uliu porumbar, un erete de stuf şi şoimul-rîndunelelor deja menţionat.
Corectarea a fost posibilă datorită lui Cosmin-Ovidiu Manci care a semnalat greşeala şi a lui Ştefan-Emanuel Baltag de la Grupul Bios care a corectat-o.
Revin cu fotografiile originale şi cîteva adiţionale care, chiar dacă sunt de calitate proastă, s-au adeverit a fi utile:
#65. Uliu-porumbar (Accipiter gentilis) sau/şi #67. Uliu-păsărar (Accipiter nisus) în colţul din sus-stînga şi colţul din jos-dreapta
22 noiembrie: Nu pot să nu am încredere în biologul Călin Hodor, care afirmă că cele trei specii sunt... patru! Citez din primul mesaj, înaintea publicării fotografiilor de mai sus: "In fotografia 4, se afla un juvenil de uliu pasarar, posibil un mascul avand in vedere capul mic si rotund."
Şi în al doilea mesaj: "In ceea ce priveste colajul cu pasarile de prada, daca tot s-a stabilit si eretele eu sunt absolut convins ca atunci ai 4 specii, pentru ca sunt absolut convins ca ai si un juvenil de uliu pasarar."
E adevărat că din seria de fotografii de mai sus, cea din colţul sus-stînga şi cea din colţul de jos-dreapta au fost făcute primele, cu vreo 5 minute înainte de celelalte. Şi prima pasăre şi a doua fugăreau o coţofană. Îmi este încă greu să cred că am avut o asemenea şansă - să văd trei răpitoare într-o fîşie de protecţie de 1 kilometru lungime într-un interval de o oră. Eretele, după cum am menţionat, a apărut a doua zi. Şi tot în a doua zi am fotografiat şi şorecarul comun de la Goian. Şi n-am reuşit nici o fotografie decentă!
Şi în al doilea mesaj: "In ceea ce priveste colajul cu pasarile de prada, daca tot s-a stabilit si eretele eu sunt absolut convins ca atunci ai 4 specii, pentru ca sunt absolut convins ca ai si un juvenil de uliu pasarar."
E adevărat că din seria de fotografii de mai sus, cea din colţul sus-stînga şi cea din colţul de jos-dreapta au fost făcute primele, cu vreo 5 minute înainte de celelalte. Şi prima pasăre şi a doua fugăreau o coţofană. Îmi este încă greu să cred că am avut o asemenea şansă - să văd trei răpitoare într-o fîşie de protecţie de 1 kilometru lungime într-un interval de o oră. Eretele, după cum am menţionat, a apărut a doua zi. Şi tot în a doua zi am fotografiat şi şorecarul comun de la Goian. Şi n-am reuşit nici o fotografie decentă!
Şoimul-rîndunelelor (Falco subbuteo)
Iată citatul din mesajul dlui Baltag: "cel mai probabil Falco subbuteo...dubii ar fi pentru o specie accidentala la noi (Falco eleonorae), insa din aceste fotografii nu imi pot da seama exact; oricum sa nu visam si cel mai probabil Falco subbuteo (Soimul randunelelor)".
#66. Erete-de-stuf (Circus aeruginosus)
Mi-ar fi interesantă o descriere pas-cu-pas a procesului de identificare, mai ales la ultima pasăre, care, pentru ochiul meu de diletant nu prea se deosebeşte de şorecarul-comun (Buteo buteo). Pe de altă parte, care-i sensul să cercetezi cu orele nişte fotografii aiurea, dacă poţi în acest timp să pleci pe dealuri şi să faci altele, mai reuşite? ;)
joi, 20 noiembrie 2008
Valea Trandafirilor: concurenţă între ţicleni şi o veveriţă
Există un loc tainic la Valea Trandafirilor în care treci în altă dimensiune. Se află la scurgerea unui rîuleţ în unul din lacuri, care crează o tentativă de mlaştină. Un fel de deltă. Sălcii bătrîne camuflează locul de două alei adiacente. Aici vin rar pescarii şi foarte rar vizitatorii. Oferind un loc ideal de adăpat Poeniţa mişună de păsări şi mamifere în tot cursul anului.
Valea Trandafirilor. Noiembrie 2008.
Nu e vorba de locul din imaginea de mai sus ;)
Sufletele locului sunt un stol de piţigoi mari, o pereche de ţicleni (i se mai spune ţoi sau scorţar), o veveriţă, o familie de şobolani, un grup de 5-6 lişiţe şi o pereche de găinuşi-de-baltă. Mai trec pe-acolo multe ciori, în special cu înnoptatul şi încă două perechi de ţicleni care vin la mîncare şi se ciondănesc cu gazdele.
De la o vreme dau des prin poeniţă cu pîine şi seminţe de floarea-soarelui. Ultimele le pun în trei locuri preferate de piţigoi şi ţicleni. De obiceii primii vin piţigoii. Aşa a fost şi în acest caz:
Piţigoi mare (Parus major)
După care îşi face apariţia perechea de ţicleni. Aceştia monopolizează resursele şi zburătăcesc vecinii mai mici. Dejghiocă 5-6 seminţe şi le mănîncă în apropiere, după care iau cîte o sămînţă şi o ascund în copacii din jur. O bat cu ciocul în ridurile copacilor şi uneori o camuflează cu muşchi sau frunze. Mă întreb dacă ţin minte toate locurile - într-o oră fiecare ţiclean ascunde pînă la 100 de seminţe. Desigur că multe vor fi găsite de ciocănitori şi piţigoi.
Scenariul nu este întotdeuna acelaşi. De această dată prima a venit la răsărită... o veveriţă!
După care îşi face apariţia perechea de ţicleni. Aceştia monopolizează resursele şi zburătăcesc vecinii mai mici. Dejghiocă 5-6 seminţe şi le mănîncă în apropiere, după care iau cîte o sămînţă şi o ascund în copacii din jur. O bat cu ciocul în ridurile copacilor şi uneori o camuflează cu muşchi sau frunze. Mă întreb dacă ţin minte toate locurile - într-o oră fiecare ţiclean ascunde pînă la 100 de seminţe. Desigur că multe vor fi găsite de ciocănitori şi piţigoi.
Scenariul nu este întotdeuna acelaşi. De această dată prima a venit la răsărită... o veveriţă!
Veveriţă (Sciurus vulgaris)
Prima dată am văzut o veveriţă mîncînd răsărită. Le hrănisem cu nuci, unele luau chiar şi coji de pîine, dar nu mi-a dat în cap pînă acum să le servesc cu răsărită.
Ţiclenii au întîrziat. Primul a aşteptat pe tulpina copacului, cu un metru mai sus, timp de zece minute, pînă roşcata s-a dus la celelalte două locuri cu hrană şi a început să care...
N.B. Observaţi în prima imagine amplasarea degetelor ţicleanului - opuse două cîte două. Această construcţie îi permite să meargă cu capul în jos pe scoarţa copacului.
Ţiclenii au întîrziat. Primul a aşteptat pe tulpina copacului, cu un metru mai sus, timp de zece minute, pînă roşcata s-a dus la celelalte două locuri cu hrană şi a început să care...
N.B. Observaţi în prima imagine amplasarea degetelor ţicleanului - opuse două cîte două. Această construcţie îi permite să meargă cu capul în jos pe scoarţa copacului.
Ţiclean (Sitta europaea)
Între timp, la tulpina altui copac, veveriţa a început să îngroape seminţele :) Una cîte una, fiecare într-un loc diferit. S-a învîrtit veveriţa cu vreo zece seminţe aşa, pînă a înţeles că e lucru ineficient şi s-a apucat iarăşi de mîncat.
luni, 17 noiembrie 2008
Mănăstirea Hîncu: un sturz-de-vîsc
Mănăstirea Hîncu, noiembrie 2008, de pe dealul de vizavi
Pe lîngă miile de grauri pe care le-a adunat via în această duminică, am fotografiat şi un sturz-de-vîsc, un oaspete de iarnă pentru Basarabia. Pasărea mi-a atras imediat atenţia - seamănă cu ghionoaia cenuşie la dimensiuni, zbor, poza cu care te urmăreşte din vîrful copacului şi mişcări - rare, aproape doar cu capul. Are însă nişte pete mari negre pe piept şi ciocul mai scurt.
#64. Sturz-de-vîsc (Turdus viscivorus)
Sturzul-de-vîsc poate fi văzut începînd cu toamna tîrziu chiar şi în stoluri de sute de indivizi. Se hrăneşte în această perioadă cu fructe, pomuşoare şi seminţe. E cel mai mare sturz (fam. turdide) care poate fi întîlnit la noi.
Şi pentru că tot am pomenit-o, adaug la fotografiile slabe de mai sus, o ghionoaie cenuşie care medita ascultînd muzica minunată a corului mănăstirii, care străbătea în valuri prin pîcla dintre dealuri.
Ghionoaie cenuşie (Picus canus)
Pentru a fi găsit şi de reformaţi, adaug şi denumirea păsării cu î din a: iată puţină informaţie în plus de pe eukarya.ro despre sturzul-de-vâsc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Vă puteţi abona la acest blog
Postări
Comentarii
