Codalbul

Una din cele mai mari păsări de pradă din Moldova, atince 90 cm în înălţime şi 2 metri în anvergura aripilor. Vorba unui prieten "E cît un jiţăl." Aşa şi pare. La orizont. O frumuseţe de pasăre care s-a lăsat admirată vreo oră într-o amiază caldă de septembrie pe malul rîulkeţului Racovăţ.

104. Codalb (Haliaeetus Albicilla)

În cartea roşie şi specia asta.

Iată şi ornitologii :)

Barza neagră, undeva prin Edineţ

Am observat cel puţin cinci berze negre într-o pădurice pe rîpele racovăţului. Tot acolo şi un codalb, dar poate îl pun altă dată, după cum aţi observat acest blog se usucă :)

Barză neagră (Ciconia nigra)

Cîteva fotografii de la Beleu

Stîrc de noapte (Nycticorax nycticorax)

#103. Ţigănuş (Plegadis falcinellus)

P.S. Între timp blogul a împlinit un an. Repostez prima fotografie pusă:

...Gaiţă (Garrulus Glandarius).

A doua zi la Vîşcăuţi — căutarea cadrului bun cu pescăruşul albastru nu încetează

Biserica nouă din Vîşcăuţi

Încep cu cea mai mare ratare a sejurului la Văşcăuţi: după ce m-a prins o ploaie de vară în cîmp şi m-a udat ghioalcă, mă întorceam prin pădure cu majoritatea hainelor în mînă, aparatul de fotografiat dosit în gentuţă, şi atmosfera dîrdîindă de clănţănitul dinţilor mei degeraţi cînd...

...în faţă mi-a apărut o barză neagră.

[pauză]

...desigur că am aruncat hainele, m-am repezit după aparat, dar ocazia a fost pierdută. În pădure cerul e îngust, pasărea a dispărut repede după copaci. Pe cadrul de mai jos, cel mai bun din cele făcute, specia se poate determina clar, deci dovada e pe faţă. Am mai văzut o dată această pasăre rară la Beleu acum o săptămînă, dar nici n-am reuşit să reacţionez. Vjjj! Dus-a fost.

#102. Barză neagră (Ciconia nigra)

Tot din categoria arătărilor surprinzătoare a fost această pereche asimetrică de vecini certaţi. Dacă nu sunteţi ornitologi o să vă miraţi să aflaţi că de fapt pasărea mai mică — grangurul — fugăreşte de lîngă cuibul său enorma gaie neagră (anvengura pînă la 1,5 metri). Se întîmplă acest paradox datorită stranietăţii lumii în care trăim.

Gaie neagră (Milvus migrans), Grangur (Oriolus oriolus)

(fe)Mierlă (Turdus mierulas)

Lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus)


Şorecar comun (Buteo buteo)

Şi, desigur, lăsaţi pentru desert, pescăruşii albaştri. Nu sunt fericit de fotografiile făcute, mi-am lăsat spaţiu pentru îmbunătăţiri...

Pescăruş albastru (Alcedo atthis)

Ap' gata :)

Prima zi la Vîşcăuţi — vînătoarea de pescăruşi albaştri continuă

Pescăruşul albastru e cea mai pestriţă pasăre din Moldova. Mulţi o consideră şi cea mai frumoasă. Anul trecut, toată luna decembrie am încercat să-l fotografiez pe rîuleţul Ichel, lîngă satul Goian. Am făcut patru călătorii încolo, fără rezultate. În ultima am răcit de-a binelea şi am renunţat la urmărire. Pasărea e rapidă, discretă şi sperioasă.

Dacă vă este interesantă munca mea sisifică din iarnă, vedeţi acest rezumat:

27 noiembrie 2008: Am ratat pescăruşii albaştri — cinci întîlniri cu cel puţin 3 indivizi diferiţi — pe malul Ichelului. La săritura iresponsabilă peste Ichel (de pe un mal abrupt, cel puţin 4 metri lungime) mi-am deteriorat aparatul de fotografiat.

4 decembrie 2008: M-am pornit din nou la Goian de data asta după două specii: ca şi data trecută, după şorecarul comun, dar s-a adăugat şi pescăruşul albastru, care, pe un kilometru de Ichel se găseşte în cel puţin patru exemplare. [...]

M-am întors şi de data asta fără a-mi atinge nici un obiectiv. Pescăruşii i-am fotografiat de multe ori — niciodată clar.

18 decembrie 2008: Nu am renunţat şi am mers duminica trecută a patra oară la Goian cu acelaşi scop - fotografii de calitate cu pescăruşul albastru şi şorecarul încălţat. Ca de obicei ambele ţinte au fost ratate. Şorecarul nu a catadicsit să se arate, iar pescăruşul albastru, după unii, cea mai frumoasă pasăre din România, a fost prea atent şi rapid pentru o sesiune foto. E din păsările care trebuiesc pîndite la locurile preferate şi cum erau -4°... Nu am stat să-l aştept, dar oricum am răcit. Mă tem că a fost ultima expediţie din acest an.

Abia la 17 aprilie 2009 tot pe Ichel, dar deja la vărsarea în Nistru, lîngă Coşerniţa, am fotografiat cît de cît clar această pasăre. Calitatea pozelor lasă de dorit.

Şi iată că la 20 iunie m-am pornit împreună cu un grup de fotografi, organizaţi de Nicolae Pojoga şi Vlad Druc, să documentăm satul Văşcăuţi din raionul Orhei.

Am stat în sat trei zile. Am început să descopăr locurile şi băştinaşii zburători treptat-treptat, făcînd inspecţii circulare — la Dealul Chiriţei, la Peştera Boierului, la Izvorul Ovreiceişi alte locuri la fel de pitoreşti ca denumirile. Desigur că în acest sat, ca în alte sute de sate din Moldova, turcii nu au uitat să îngroape undeva o comoară mare.

Pui de codobatură albă (Motacilla alba)

Guster (Lacerta viridis)

Sfrîncioc roşiatic (Lanius collurio)

Cînepar (Carduelis cannabina)

Vrabie de casă, femelă (Passer domesticus)

Vrabie de casă, mascul (Passer domesticus)

Cît despre fotografiile cu pescăruşul albastru, le postez mîine ca să mai veniţi, să mai intraţi şi să ne bucuraţi :)