joi, 23 aprilie 2009

Neverosimila peripeţie de la Şeptelici 1: apriga luptă a ereţilor de stuf

Expediţia de la Şeptelici reprezintă idealul unui plan pregătit minuţios urmat de o implementare rapidă şi eficientă. Planul consta în parcurgerea pe jos a drumului dintre satele Cureşniţa Nouă şi Cureşniţa Veche, ca un efort de întoarcere în trecut, urmat de parcurgerea drumului invers drept simbol al întoarcerii la prezent. Obiectivele strategice, puse încă din decembrie, constau în fotografierea unei lupte dintre păsările de pradă mari, identificarea steagului şi stemei locale şi, în primul rînd — fotografierea unui om care merge pe drum.

Toate aceste obiective au fost îndeplinite. Componenţa secretă a expediţiei a parcurs cei 20 de kilometri în patru ore, timp în care au fost urmărite în acţiune treizeci de specii de păsări, inclusiv mai rarele specii pentru acest blog — cormoranul mare, eretele de stuf, nagîţul. În plus au fost fotografiate cîteva specii noi, printre care şi un stol de raţe cîrîitoare.

Dar, să începem cu prezentarea steagului regiunii Cureşniţa-Şeptelici:


Steagul regiunii Cureşniţa-Şeptelici. Albastrul simbolizează cerul, iar verdele simbolizează iarba.

Uneori steagul se utilizează cu stemă.


Steagul regiunii însoţit de stema formată dintr- o fîntînă, treucă şi o răscruce de drumuri. 

Între Cureşniţa-Nouă şi Şeptelici există o broască ascunsă. Ea a fost pusă, conform legendei, de Alexandru Macedon. Cine va găsi cheia va putea intra în împărăţia broaştelor — o regiune îmlăştinită care se întinde pe cîteva sute de metri de ambele părţi ale şoselei.



Pentru a vă dumiri mai uşor despre calea parcursă şi locurile viz(it)ate, am întocmit o hartă topografică a regiunii. 


Iazul de la Şeptelici este gazda unei perechi de ereţi de stuf. Pe drum încolo am făcut cîteva fotografii masculului, care era mai activ. 

Erete de stuf, mascul (Circus aeruginosus)

Pe drum înapoi am observat o altă pereche, formată din două femele care vînau în apropiere. Am crezut iniţial că sunt găi negre, din cauza că sunt la fel închise la culoare şi cu capul alb. Nu erau găi negre, erau două eretoaice de stuf. 

Erete de stuf, femelă

Cînd a ieşit eretele de stuf din stuf şi a văzut în stuful lui două eretoaice de stuf străine, şi-a pus mîinile-n cap. Şi atunci, a bătut-o dintîi pe una, iar apoi a bătut-o şi pe alta. Dar fetele-erete nu se dădeau cu una cu două şi, cu toate că pierdeau (din ciocnirile aeriene erau cele care cădeau întotdeauna cîţiva metri pînă reveneau), continuau să atace. Lupta a durat vreo 20 de minute, după care perechea de invadatoare s-a retras cu coada între picioare în direcţia sud-est.














Cam aşa a fost prima parte din această neverosimilă peripeţie. Partea a doua va urma cu demonstraţia realizării celui de-al treilea obiectiv strategic — fotografierea unui om care merge pe drum. 


4 comentarii:

editorcassh spunea...

mi-a plăcut steagul!))

Anonim spunea...

Harta zambitoare e intotdeauna binevenita.

Vlad

Ion Grosu spunea...

Voi încă n-aţi văzut omul care merge pe drum... :)

22minutes spunea...

Frumos blog!;)

Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.