miercuri, 26 noiembrie 2008

A suta postare: o fotografie la care ţin mult

Din toate întîlnirile uimitoare despre care povestesc pe acest blog, cea mai spectaculoasă a fost cu sfrînciocul roşiatic, despre care am amintit în treacăt. Aceste fotografii sunt făcute în Crimea, dar pasărea se găseşte şi în Moldova. Am şi fotografiat-o în Chişinău între Bîc şi lacurile de la Sculeni, dar calitatea imaginilor nu se compară.

Admiram în doi ruinele cetăţii genoveze din oraşul Theodosia. Spre deosebire de cetatea din Sudak, aceasta nu este deloc îngrijită. Are şi feng-shui prost ;) — se află chiar în vecinătatea bazei militare ruseşti. Primblîndu-ne pe cărările cele mai nepopulare, printre scaieţi şi mărăcini, am fost martorii unui eveniment — un sfrîncioc îşi hrănea puii, aflaţi într-un cuib chiar pe sol. Nu aveam obiectiv zoom şi toate fotografiile au fost făcute cu obiectivul din kit.


Sfrînciocul roşiatic observă inamicii

De obicei păsările mă observă primele. De data asta a fost invers. Sfrînciocul a înţeles că i-am depistat cuibul şi a trecut la atac. A început să strige la noi, apropiindu-se din ce în ce mai mult, pînă a aterizat pe gardul din sîrmă ghimpată care împrejmuia, în dulce stil sovietic, baza militară, chiar în faţa noastră. Ne certa ca o vecină inundată. Şi-a atins scopul — ne-a captat atenţia.


Sfrîncioc-roşiatic (Lanius collurio)

E o pasăre fotografiată des pe sîrmă ghimpată (vedeţi la phenolog, la păsărarii ucraineni, în Grecia şi nu numai). Explicaţia: cu toate că e puţin mai mare decît o vrabie — are pînă la 18 cm lungime — e o pasăre care vînează inclusiv rozătoare mici! După ce le ucide cu o lovitură cu ciocul puternic în ceafă, anină victimile de crengile cu spini, sau, mai noi (de vreo sută de ani) în sîrma ghimpată.

Pasărea dată s-a convins că mi-a atras atenţia şi m-a lăsat la vreo trei metri, după care a început, tot hămăind la noi, să sară de pe un stîlp pe altul, ca să ne distragă de la cuib. Dacă vedea că tăgăduim, se apropia iar şi striga pînă nu o urmam. Conştienţi de deranjul creat, absolut întîmplător, fie zis, am ascultat sfrînciocul cu plăcere şi ne-am lăsat duşi vreo treizeci de metri pînă acesta cu un pufnet nemulţumit ne-a lăsat în plata Domnului.

Ceea ce mă grăbesc să fac şi eu — vedeţi ora apariţiei acestui text :)

Vai ce onoare... Aceasta e a suta postare.


Niciun comentariu:

Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.