NEW:Info in English
M-am provocat să fotografiez 273 de specii de păsări din Moldova. Acum am fotografiate 198 de specii.
marți, 20 ianuarie 2009
Despre bucuria de a vedea ce te înconjoară
Cu mulţi ani în urmă am primit de Crăciun o carte cu specii de arbori. Mă aflam la părinţii mei şi, după ce au fost deschise toate cadourile, m-am hotărît să ies din casă şi să identific copacii din apropiere. Înainte de aceasta, am citit o parte din carte. Primul copac din carte era copacul lui Joshua deoarece avea doar două elemente caracteristice după care putea fi identificat. El arăta destul de ciudat şi mi-am spus, uitîndu-mă la desenul din carte: "Nu cred că avem această specie de copac în ţară. Arată tare ciudat. Dacă ar exista aş fi ştiut, dar nu l-am mai văzut niciodată pînă acum." Mi-am luat cartea şi am ieşit din casă. Casa părinţilor mei făcea parte dintr-un grup de şase case apropiate. Patru dintre acestea aveau cîte un asemenea copac în faţă. Am trăit în acea casă 13 ani şi nu i-am văzut. Am făcut o scurtă primblare prin zonă — probabil că fusese o ofertă avantajoasă de puieţi atunci cînd locuitorii îşi împodobiseră curţile: cel puţin 80% din case aveau copacul lui Joshua în curte. Iar eu nu văzusem nici unul pînă atunci! Odată ce am devenit conştientă de acel copac, odată ce l-am putut defini, l-am văzut peste tot în jur.
(Sursa:Iniţiere în design de Robin Williams)
Întotdeauna mă miram cum pot cei din jurul meu să nu vadă păsările pe care le văd eu. Odată urmăream cum o veveriţă se lupta cu două gaiţe şi lumea care trecea pe lîngă mine se uita la mine, apoi la ce mă uit eu, nu vedea nimic şi mergea mai departe. Mergînd pe acelaşi drum un cizmar va privi încălţămintea oamenilor şi va fi uluit de nişte pantofi fini exact cum un ornitolog ar fi uluit de un uliu-păsărar în centrul Chişinăului. Trăim în lumi paralele.
Uliu-păsărar (Accipiter nisus) mascul matur.
Era cocoţat pe un pin şi nu părea deranjat de agitaţia pe care o făceam împreună cu dl. Sprînceană în jurul lui.
Pasărea se afla în Grădina Publică Ştefan cel Mare la 10 metri de staţia de troleibuz de pe Bănulescu-Bodoni, vizavi de guvern. N-a văzut-o nimeni înafară de noi, vă asigur.
În Moldova cuibăresc între 80-120 de perechi de ulii-păsărari. Pasăre răpitoare sedentară. Lungimea de la cap la coadă 40 cm, între aripile desfăcute 60-75 cm. Vînează păsări, cel mai des piţigoi, silvide, cinteze, mierle (sursa: LAMP). Iarna numărul lor creşte datorită imigranţilor din nord (sursa: Manu). Presupun că invazia de passerine în oraşe a atras şi carnivorii.
duminică, 18 ianuarie 2009
Selecţie de păsări din ianuarie
Heleşteul Grădinii Zoo din Chişinău este menţinut dezgheţat cu apă fierbinte. Sute de raţe sălbatice se folosesc de acest lucru şi iernează aici. Mai şi primesc hrană din bugetul municipal :)
Corbul Krabot din Grădina Zoo are aripa frîntă. E foarte sociabil, îi place să fie scărmănat pe fruntea inteligentă. M-a muşcat de degetul arătător. Cam ca o strîngere bună de uşă trîntită... Un personaj care o să mai apară be blog.
Un grup de cocoşari în Grădina Botanică.
Oraşul a fost invadat de grauri. Atraşi de promisiunile deşarte ale toamnei lungi aceştia au decis să ierneze în Moldova. După venirea în forţă a iernii au venit în oraşe să curăţe strugurii, gunoiştile şi parcurile de tot ce e comestibil. Porumbeii locali resimt concurenţa stolurilor de sute şi mii de grauri.
Dacă aveţi ceva resturi post-banchetice, lăsaţi-le, vă rog la balcon. Graurii şi femeile din Ţînţăreni vă vor fi recunoscători.
Criza gazelor a fost simţită şi de ciori. Ţeava abia călduţă, de obicei plină de păsări, acum a rămas cu un singur client care aşteaptă căldura ca să anunţe colegii.
În Valea Morilor un piţigoi-albastru caută seminţe de stuf şi speră să iasă din iarnă.
În Valea Trandafirilor mamiferele pîngăresc lăcaşul pescăruşilor ;)
Corbul Krabot din Grădina Zoo are aripa frîntă. E foarte sociabil, îi place să fie scărmănat pe fruntea inteligentă. M-a muşcat de degetul arătător. Cam ca o strîngere bună de uşă trîntită... Un personaj care o să mai apară be blog.
Un grup de cocoşari în Grădina Botanică.
Oraşul a fost invadat de grauri. Atraşi de promisiunile deşarte ale toamnei lungi aceştia au decis să ierneze în Moldova. După venirea în forţă a iernii au venit în oraşe să curăţe strugurii, gunoiştile şi parcurile de tot ce e comestibil. Porumbeii locali resimt concurenţa stolurilor de sute şi mii de grauri.
Dacă aveţi ceva resturi post-banchetice, lăsaţi-le, vă rog la balcon. Graurii şi femeile din Ţînţăreni vă vor fi recunoscători.
Criza gazelor a fost simţită şi de ciori. Ţeava abia călduţă, de obicei plină de păsări, acum a rămas cu un singur client care aşteaptă căldura ca să anunţe colegii.
În Valea Morilor un piţigoi-albastru caută seminţe de stuf şi speră să iasă din iarnă.
sâmbătă, 27 decembrie 2008
Valea Trandafirilor: vine gheaţa
Am exersat în identificarea pescăruşilor rîzători maturi (ciocul şi picioarele roşii, fără pene cafenii, doar albe şi negre) şi a celor care au ajuns la prima lor iarnă (cu pene cafenii, ciocul şi picioarele galbene).
Pescăruş-rîzător matur (Larus ridibundus)
Pescăruş-rîzător în primul an
joi, 18 decembrie 2008
A patra călătorie la Goian: mierla, vulpea şi o mie de cocoşari
Pînă la urmă călătoria a meritat efortul. După vreo oră de Ichel, am urcat defileul şi am mers în premieră spre Nord-Est, într-un mare areal fără localităţi, pe care de mult intenţionez să-l explorez.
Cu verde "arealul fără localităţi", cu galben: jos — traseul meu din această duminică; sus — traseul aproximativ pe care am observat cinci păsări de pradă (patru menţionate aici şi cucuveaua). Suportul schemei e de pe Google Maps.
Această delimitare există doar în mintea mea la acest moment. E o enigmă cum pe cei 25 de kilometri pătraţi nu este nici o localitate, chiar şi în zona Codrilor nu prea sunt atîtea spaţii libere de locuinţe. Rîpile abrupte formate de afluenţii Ichelului lîngă Goian şi Făureşti sunt acoperite de fîşie densă de salcîmi şi tufari ţepoşi prin care mă deplasam ca eroii din filmele americane prin junglă. Îmi lipsea un machete, noroc de obiectivul lung de 250 mm cu care loveam energic lianele :)
Fundul unui wadi la vreo 2 km de Făureşti
În orice moment mă aşteptam să apară un grup de haiduci care încă nu ştiau că Dimitrie a pierdut lupta din 1711. N-ar fi fost primul caz. În căutarea leşurilor eroilor căzuţi în lupte crîncene sau ale turiştilor rătăciţi în pustie în faţă mi-a apărut Toma Alimoş - corbul locului.
Deja ştiţi că-mi place să botez păsările cu personalitate — Toma Alimoş ot Făgureni.
Corb (Corvus corax)
L-am văzut primul şi zbura direct spre mine. M-am aşezat şi am pregătit aparatul, care, poate din cauza frigului a refuzat să se focuseze şi a ratat momentul cel mai potrivit. Corbul m-a văzut în ultimul moment, cînd era exact de-asupra mea şi imediat a început să facă nişte virajuri rapide, căzînd şi ridicîndu-se în aer, pînă a dispărut după cei mai apropiaţi copaci. Efortul păsării se vede într-a doua fotografie.
Tot prin spini, tot prin ciulini, în stilul tipic de băbuţe ameţite, trăgeau un somn o pereche de sturzi (turdidae). Pasărea din stînga jos e un mascul de mirelă. Cealaltă e un cocoşar.
Tot prin spini, tot prin ciulini, în stilul tipic de băbuţe ameţite, trăgeau un somn o pereche de sturzi (turdidae). Pasărea din stînga jos e un mascul de mirelă. Cealaltă e un cocoşar.
Cocoşar (Turdus pilaris) şi (jos) #72. Mierlă (Turdus mierula)
Mierla face parte din cele cîteva păsări comune pe care n-am norocul să le prind în cadru (alte exemplu — florintele sau silviile). Toamna am întîlnit-o de cîteva ori, inclusiv în Chişinău. Îmi ţîşnea din iarbă de sub nas şi zbura prea departe ca să o urmăresc. Acum m-a lăsat să-i fac un singur cadru şi a plecat.
Cocoşarii mă aşteptau într-o livadă. Erau vreo mie şi emiteau sunete asemănătoare cu ale raţelor. Iniţial crezusem că e vreun heleşteu pe-aproape. Era noros, seară, ningea, obiectivul era plin de picături şi eu de scuze să fac următoarea "cea mai reuşită" poză cu un cocoşar:
Mierla face parte din cele cîteva păsări comune pe care n-am norocul să le prind în cadru (alte exemplu — florintele sau silviile). Toamna am întîlnit-o de cîteva ori, inclusiv în Chişinău. Îmi ţîşnea din iarbă de sub nas şi zbura prea departe ca să o urmăresc. Acum m-a lăsat să-i fac un singur cadru şi a plecat.
Cocoşarii mă aşteptau într-o livadă. Erau vreo mie şi emiteau sunete asemănătoare cu ale raţelor. Iniţial crezusem că e vreun heleşteu pe-aproape. Era noros, seară, ningea, obiectivul era plin de picături şi eu de scuze să fac următoarea "cea mai reuşită" poză cu un cocoşar:
#73. Cocoşar (Turdus pilaris)
Urletele Cîntul cocoşarilor a atras în livadă multe alte specii — ciocănitori, sticleţi, piţigoi, vrăbii, gaiţe, botgroşi şi cinteze. Nu le-am fotografiat pe toate pentru că îmi clănţăiau dinţii de frig şi făceam gălăgie, dar pun mai jos două imagini mai desluşite. Adaug şi o fotografie de calitate precară cu rolul de a documenta prima vulpe văzută în cele cinci luni de peregrinări.
Cinteză (Fringilla coelebs)
Ciocănitoare-de-grădini (Dendrocopos syriacus)
Cinteză (Fringilla coelebs)
Ciocănitoare-de-grădini (Dendrocopos syriacus)
Vulpe (Vulpes vulpes)
luni, 15 decembrie 2008
Alunarii au venit din Siberia şi nu din Carpaţi
Am făcut modificare de rigoare şi la "hartă", care este schematică şi aproximativă.
Actualizare 29 decembrie: Alunarul a fost găsit şi la Timişoara.
Între timp (în acest week-end) am fost iarăşi la Goian după pescăruşii albaştri, probabil ultima dată în acest an. A fost frig, am răcit, pescăruşi albaştri am văzut, dar iarăşi nici o fotografie :(
În schimb am două specii noi de păsări şi o vulpe. Le pun mîine
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Vă puteţi abona la acest blog
Postări
Comentarii
