joi, 18 decembrie 2008

A patra călătorie la Goian: mierla, vulpea şi o mie de cocoşari

Nu am renunţat şi am mers duminica trecută a patra oară la Goian cu acelaşi scop - fotografii de calitate cu pescăruşul albastru şi şorecarul încălţat. Ca de obicei ambele ţinte au fost ratate. Şorecarul nu a catadicsit să se arate, iar pescăruşul albastru, după unii, cea mai frumoasă pasăre din România, a fost prea atent şi rapid pentru o sesiune foto. E din păsările care trebuiesc pîndite la locurile preferate şi cum erau -4°... Nu am stat să-l aştept, dar oricum am răcit. Mă tem că a fost ultima expediţie din acest an.

Pînă la urmă călătoria a meritat efortul. După vreo oră de Ichel, am urcat defileul şi am mers în premieră spre Nord-Est, într-un mare areal fără localităţi, pe care de mult intenţionez să-l explorez.


Cu verde "arealul fără localităţi", cu galben: jos — traseul meu din această duminică; sus — traseul aproximativ pe care am observat cinci păsări de pradă (patru menţionate aici şi cucuveaua). Suportul schemei e de pe Google Maps.

Această delimitare există doar în mintea mea la acest moment. E o enigmă cum pe cei 25 de kilometri pătraţi nu este nici o localitate, chiar şi în zona Codrilor nu prea sunt atîtea spaţii libere de locuinţe. Rîpile abrupte formate de afluenţii Ichelului lîngă Goian şi Făureşti sunt acoperite de fîşie densă de salcîmi şi tufari ţepoşi prin care mă deplasam ca eroii din filmele americane prin junglă. Îmi lipsea un machete, noroc de obiectivul lung de 250 mm cu care loveam energic lianele :)


Fundul unui wadi la vreo 2 km de Făureşti

În orice moment mă aşteptam să apară un grup de haiduci care încă nu ştiau că Dimitrie a pierdut lupta din 1711. N-ar fi fost primul caz. În căutarea leşurilor eroilor căzuţi în lupte crîncene sau ale turiştilor rătăciţi în pustie în faţă mi-a apărut Toma Alimoş - corbul locului.


Deja ştiţi că-mi place să botez păsările cu personalitate — Toma Alimoş ot Făgureni.


Corb (Corvus corax)

L-am văzut primul şi zbura direct spre mine. M-am aşezat şi am pregătit aparatul, care, poate din cauza frigului a refuzat să se focuseze şi a ratat momentul cel mai potrivit. Corbul m-a văzut în ultimul moment, cînd era exact de-asupra mea şi imediat a început să facă nişte virajuri rapide, căzînd şi ridicîndu-se în aer, pînă a dispărut după cei mai apropiaţi copaci. Efortul păsării se vede într-a doua fotografie.

Tot prin spini, tot prin ciulini, în stilul tipic de băbuţe ameţite, trăgeau un somn o pereche de sturzi (turdidae). Pasărea din stînga jos e un mascul de mirelă. Cealaltă e un cocoşar.


Cocoşar (Turdus pilaris) şi (jos) #72. Mierlă (Turdus mierula)

Mierla face parte din cele cîteva păsări comune pe care n-am norocul să le prind în cadru (alte exemplu — florintele sau silviile). Toamna am întîlnit-o de cîteva ori, inclusiv în Chişinău. Îmi ţîşnea din iarbă de sub nas şi zbura prea departe ca să o urmăresc. Acum m-a lăsat să-i fac un singur cadru şi a plecat.

Cocoşarii mă aşteptau într-o livadă. Erau vreo mie şi emiteau sunete asemănătoare cu ale raţelor. Iniţial crezusem că e vreun heleşteu pe-aproape. Era noros, seară, ningea, obiectivul era plin de picături şi eu de scuze să fac următoarea "cea mai reuşită" poză cu un cocoşar:


#73. Cocoşar (Turdus pilaris)

Urletele Cîntul cocoşarilor a atras în livadă multe alte specii — ciocănitori, sticleţi, piţigoi, vrăbii, gaiţe, botgroşi şi cinteze. Nu le-am fotografiat pe toate pentru că îmi clănţăiau dinţii de frig şi făceam gălăgie, dar pun mai jos două imagini mai desluşite. Adaug şi o fotografie de calitate precară cu rolul de a documenta prima vulpe văzută în cele cinci luni de peregrinări.


Cinteză (Fringilla coelebs)


Ciocănitoare-de-grădini (Dendrocopos syriacus)


Vulpe (Vulpes vulpes)


2 comentarii:

Anonim spunea...

Salutare,
urmaresc cu interes blogul tau si fotografiile frumoase - mult spor in continuare!
Sa stii ca noi am vazut in iulie 2007 pescaras albastru in gradina botanica din Chisinau (pentru mine a fost prima oara si m-a impresionat foarte tare :-) ). Cred ca acolo ai sanse mai mari sa ii faci poze, mai ales daca mergi in timpul saptamanii, cand e liniste si nu deranjeaza alti vizitatori.
Bafta!

Ion Grosu spunea...

Multumesc pentru apreciere si sfat. Stiu ca sunt pescarusi albastri la Gradina Botanica, chiar am pomenit de unul la sfarsitul postarii cu Tudor Cozari.
Oricum pescarusul albastru trebuie fotografiat vara, cand ai unde te ascunde, e cald si-l poti astepta culcat in iarba si in lumina soarelui culorile pestrite ii joaca in nuante.

Asa ca nu ma grabesc. Cu toate ca 99% din chisinaueni habar nu au ca exista asa frumusete la noi, e totusi o pasare comuna. Nu fuge ea de mine :)

Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.