vineri, 17 aprilie 2015

O primblare pe malul Răutului la Orheiul Vechi (plus specia #168?)



La 16 aprilie am făcut un traseu ciudat de birding, pe malul Răutului între Butuceni și Trebujeni și înapoi. Vremea a fost adorabilă, am prins o mulțime de paserine agitate și un pic de migrație la răpitoare. În ceea ce ține răpitoarele au fost patru, dintre care la sigur un viespar, o acvilă țipătoare mică și, cel mai probabil o acvilă de stepă, din păcate prea sus pentru imagini clarificante.

#168. Acvila de stepă (Aquila nipalensis / Steppe Eagle) ?

#168. Acvila de stepă (Aquila nipalensis / Steppe Eagle) ?

#168. Acvila de stepă (Aquila nipalensis / Steppe Eagle) ?

Acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina / Lesser Spotted Eagle)

Obiectivul primblării a fost unul mai mult cultural-fizic, de accea și atitudinea față de birding a fost una mai mult jucăuș-estetică, după cum veți vedea mai jos:

Codobatură albă

Cînepar

Pietrar sur (femelă)

Pupăză

Pietrar sur (mascul)

Pietrar sur

Pietrar sur



Presură sură

Presură galbenă

Cînepar


.

sâmbătă, 11 aprilie 2015

Uliul păsărar din grădina lui Lică Sainciuc

Stăteam noi de vorbă cu Lică Sainciuc, la dînsul în grădină despre tot felul de chestii, cînd observ cu vederea laterală o pasăre cu zbor ciudat. Un ditamai uliu păsărar, cu prada în ghiare (mi s-a părut un șoarece, dar putea fi și o paserină) aterizează chiar lîngă coliba din capătul grădinii și începe să calce prada, care, probabil se zbătea. Nu aveam cu mine nici aparatul cu teleobiectiv și nici binoclu. Noroc de domnul Lică - a adus din casă aparatul lui și a făcut cîteva cadre, după care pasărea și-a mutat locul, mai după colibă.

Am decis să nu o mai deranjăm și am lăsat-o să mănînce în pace, mai ales că nici noi nu stăteam cu masa goală.



Așa o istorie luminoasă de Paște. Fie ca!

Uliu păsărar (Accipiter nisus)

Uliu păsărar (Accipiter nisus)

Uliu păsărar (Accipiter nisus)


.

marți, 7 aprilie 2015

#167. Pajura


Pajura, cunoscută mai mult sub numele de Acvila de Munte, era simbolul legiunilor romane și populează o mulțime de steme din lume. Și stemele Republicii Moldova și României, sunt dominate de figura pajurei, cu toate că, nu există în descrierea oficială o identificare exactă a acvilei (sau vulturului) de pe steme.

Pajura este o pasăre de munte, pe teritoriul Moldovei poate fi văzută cu mult noroc și doar în timpul peregrinărilor de mii de kilometri pe care și le permite. Un astfel de noroc am avut la 30 octombrie 2014, cînd în preajma satului Colibași, r. Cahul, Vitalie Ajder a observat, prin binoclu „un codalb”. Codalbul era ciudat așa că am sărit în automobil și am încercat să-l ajungem din urmă.

S-a dovedit a fi un juvenil de pajură. La această vîrstă păsările pot migra mii de kilometri, așa că acest juvenil putea fi de origine din Kazahstan sau din Spania, cu același succes.

.

#167. Pajură / Acvilă de munte (Aquila chrysaetos, Golden Eagle)

#167. Pajură / Acvilă de munte (Aquila chrysaetos, Golden Eagle)

#167. Pajură / Acvilă de munte (Aquila chrysaetos, Golden Eagle)

#167. Pajură / Acvilă de munte (Aquila chrysaetos, Golden Eagle)

#167. Pajură / Acvilă de munte (Aquila chrysaetos, Golden Eagle)

luni, 6 aprilie 2015

Uliu porumbar la Manta




Uliu porumbar (Accipiter gentilis), mascul; pe fon, un stol de gîște în migrație; martie 2015, lacul Manta, Cahul

Vine sezonul marilor expediții.

sâmbătă, 21 februarie 2015

#166. Ciocănitoarea neagră

Ieri am făcut o escapadă în rezervația Codri să ne mai alinăm sufletul cu liniștea drujbelor și a copacilor doborîți, dar și pentru a fotografia o specie din Cartea roșie a Republicii Moldova - ciocănitoarea neagră. Includerea acesteia în Cartea roșie se explică prin faptul că în Moldova avem extrem de puțini copaci bătrîni în păduri, iar cei căzuți sunt rareori lăsați să putrezească, ceea ce e pierdere de habitat pentru această specie.


A fost una din acele expediții de succes în care îți propui să vezi și să fotografiezi o anumită specie și asta chiar are loc conform planului. Ciocănitoarea neagră este cea mai mare ciocănitoare din Moldova, cu o lungime a corpului cap-coadă de 45-57 cm și anvergura aripilor de peste 65 cm. Poluțaia ei este (greșit) estimată în volumul „Lumea animală a Moldovei. Păsări.” la 2-6 perechi, cel mai probabil numărul real fiind de ordinul sutelor de perechi, dacă nu chiar miilor.


În escapada de ieri am văzut 5 masculi și am auzit încă alți cîțiva (tot vreo cinci), fără a depune mare efort și fără a parcurge porțiuni mari de pădure.


Curios că această ciocănitoare, conform spuselor birderilor elvețieni este o apariție urbană obișnuită la ei, fiind extrem de curajoasă în raport cu oamenii, în timp ce la noi este extrem de sfioasă și discretă. În aproape 9 ani de birding am văzut-o doar în 2 ocazii.


Pe de altă parte, ghionoaia cenușie la Chișinău o vezi în toate parcurile, inclusiv la 2 metri de trecători, în timp ce în România e considerată o prezență rară și care ține distanța.


Dar să ne întoarcem la călătoria de ieri:

Facem cu Vitalie Ajder (stînga) un plan al expediției. Fără suportul lui științific succesul misiunii ar fi fost puțin probabil. 
Vitalie examinează urmele unui ospăț de uliu, victima fiind, cel mai probabil, o ciocănitoare pestriță mare.
Iarnă de încălzire globală în Codri, cu așa succes în cîțiva ani vom avea păsări flamingo la Costești.
#166. Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius / Black Woodpecker)

#166. Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius / Black Woodpecker)

#166. Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius / Black Woodpecker)

#166. Ciocănitoare neagră (Dryocopus martius / Black Woodpecker)

.


Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.