NEW:Info in English
M-am provocat să fotografiez 273 de specii de păsări din Moldova. Acum am fotografiate 198 de specii.
joi, 20 noiembrie 2008
Valea Trandafirilor: concurenţă între ţicleni şi o veveriţă
Există un loc tainic la Valea Trandafirilor în care treci în altă dimensiune. Se află la scurgerea unui rîuleţ în unul din lacuri, care crează o tentativă de mlaştină. Un fel de deltă. Sălcii bătrîne camuflează locul de două alei adiacente. Aici vin rar pescarii şi foarte rar vizitatorii. Oferind un loc ideal de adăpat Poeniţa mişună de păsări şi mamifere în tot cursul anului.
Valea Trandafirilor. Noiembrie 2008.
Nu e vorba de locul din imaginea de mai sus ;)
Sufletele locului sunt un stol de piţigoi mari, o pereche de ţicleni (i se mai spune ţoi sau scorţar), o veveriţă, o familie de şobolani, un grup de 5-6 lişiţe şi o pereche de găinuşi-de-baltă. Mai trec pe-acolo multe ciori, în special cu înnoptatul şi încă două perechi de ţicleni care vin la mîncare şi se ciondănesc cu gazdele.
De la o vreme dau des prin poeniţă cu pîine şi seminţe de floarea-soarelui. Ultimele le pun în trei locuri preferate de piţigoi şi ţicleni. De obiceii primii vin piţigoii. Aşa a fost şi în acest caz:
Piţigoi mare (Parus major)
După care îşi face apariţia perechea de ţicleni. Aceştia monopolizează resursele şi zburătăcesc vecinii mai mici. Dejghiocă 5-6 seminţe şi le mănîncă în apropiere, după care iau cîte o sămînţă şi o ascund în copacii din jur. O bat cu ciocul în ridurile copacilor şi uneori o camuflează cu muşchi sau frunze. Mă întreb dacă ţin minte toate locurile - într-o oră fiecare ţiclean ascunde pînă la 100 de seminţe. Desigur că multe vor fi găsite de ciocănitori şi piţigoi.
Scenariul nu este întotdeuna acelaşi. De această dată prima a venit la răsărită... o veveriţă!
După care îşi face apariţia perechea de ţicleni. Aceştia monopolizează resursele şi zburătăcesc vecinii mai mici. Dejghiocă 5-6 seminţe şi le mănîncă în apropiere, după care iau cîte o sămînţă şi o ascund în copacii din jur. O bat cu ciocul în ridurile copacilor şi uneori o camuflează cu muşchi sau frunze. Mă întreb dacă ţin minte toate locurile - într-o oră fiecare ţiclean ascunde pînă la 100 de seminţe. Desigur că multe vor fi găsite de ciocănitori şi piţigoi.
Scenariul nu este întotdeuna acelaşi. De această dată prima a venit la răsărită... o veveriţă!
Veveriţă (Sciurus vulgaris)
Prima dată am văzut o veveriţă mîncînd răsărită. Le hrănisem cu nuci, unele luau chiar şi coji de pîine, dar nu mi-a dat în cap pînă acum să le servesc cu răsărită.
Ţiclenii au întîrziat. Primul a aşteptat pe tulpina copacului, cu un metru mai sus, timp de zece minute, pînă roşcata s-a dus la celelalte două locuri cu hrană şi a început să care...
N.B. Observaţi în prima imagine amplasarea degetelor ţicleanului - opuse două cîte două. Această construcţie îi permite să meargă cu capul în jos pe scoarţa copacului.
Ţiclenii au întîrziat. Primul a aşteptat pe tulpina copacului, cu un metru mai sus, timp de zece minute, pînă roşcata s-a dus la celelalte două locuri cu hrană şi a început să care...
N.B. Observaţi în prima imagine amplasarea degetelor ţicleanului - opuse două cîte două. Această construcţie îi permite să meargă cu capul în jos pe scoarţa copacului.
Ţiclean (Sitta europaea)
Între timp, la tulpina altui copac, veveriţa a început să îngroape seminţele :) Una cîte una, fiecare într-un loc diferit. S-a învîrtit veveriţa cu vreo zece seminţe aşa, pînă a înţeles că e lucru ineficient şi s-a apucat iarăşi de mîncat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vă puteţi abona la acest blog
Postări
Comentarii
Un comentariu:
Bravo, întotdeauna intru pe blogul tău și îmi place mult ce faci. Când văd pozele simt o stare de bine. Succes în continuare! Avem o țară frumoasă! Să avem grijă de ea!
Trimiteți un comentariu