NEW:Info in English
M-am provocat să fotografiez 273 de specii de păsări din Moldova. Acum am fotografiate 198 de specii.
marți, 9 decembrie 2008
În Valea Trandafirilor la hrănit ţicleni
Sîmbăta trecută am fost pe cîteva ore la Valea Trandafirilor. A fost ultima zi de toamnă cu vreo 15 grade de căldură, soare şi fără vînt. M-am echipat de data asta foarte solid - 3 litri de seminţe de floarea-soareluri şi doi litri de seminţe de bostan. Se vînd la litru. Am pornit cu intenţia să hrănesc ţiclenii şi piţigoii şi să văd ce suprize va provoca hărmălaia lor. Ciripitul acestor păsări uneori atrage oaspeţi mai rari, curioşi să vadă dacă pot să se alăture la banchet.
În relatarea trecută din acest loc oaspetele a fost vevriţa. Într-o vizită ne-relatată (nu aveam aparat de fotografiat) o ciocănitoare-pestriţă-mare s-a apropiat la 3 metri de mine. Sîmbătă surpriza a fost vizita unei cojoaice de pădure, care vine în oraşe doar iarna. Cît despre piţigoi şi ţicleni, aceştia devin repede obraznici şi distanţa nu mai e o problemă pentru fotografiere.
Ţiclean (Sitta europaea)
Ca de obicei, primii identifică locul cu seminţe piţigoii. Imediat se apropie perechea locală de ţicleni. Aceştia fugăresc concurenţii mai slabi. Spre deosebire de piţigoi, care doar mănîncă, ţiclenii mănîncă douaă-trei seminţe şi apoi încep să care restul în ascunziş. Seminţele de bostan sunt favoritele ambelor specii. Un ţiclean lua chiar cîte două odată.
Ţicleanul cară seminţele la ascunzătoare.
Conflictele serioase încep cînd vin perechile de ţicleni vecini. Recordul a fost şase ţicleni la o hrănitoare, sîmbătă concurau doar patru. Băştinaşul s-a dovedit a fi mai puternic aşa că vizitatorii stăteau pe copacii din apropiere şi au adoptat tactica piţigoilor — pîndeau momenntele libere, luau la repezeală o sămînţă şi fugeau.
Am făcut atunci trei hrănitori (dacă fac două, perechea locală le controlează pe ambele :)
În timp ce puneam seminţe pe alţi copaci, un ţiclean vizitator s-a folosit de lipsa mea şi s-a băgat direct în pachet.
Ţiclean (Sitta europaea)
Piţigoi mare (Parus major)
joi, 4 decembrie 2008
Goianul Criulenilor: un corb, un botgros, un auşel şi un piţigoi
M-am pornit din nou la Goian de data asta după două specii: ca şi data trecută, după şorecarul comun, dar s-a adăugat şi pescăruşul albastru, care, pe un kilometru de Ichel se găseşte în cel puţin patru exemplare. Am specificat în titlu că e vorba de satul Goian din raionul Criuleni, pentru că mai este un Goian în apropiere, pitoresc şi el şi în care sper să ajung curînd - peste Nistru, chiar lîngă rezervaţia Iagorlîc.
M-am întors şi de data asta fără a-mi atinge nici un obiectiv. Pescăruşii i-am fotografiat de multe ori — niciodată clar. Şorecarul comun m-a întîlnit chiar lîngă autobuz. Se afla la vreo sută de metri, foarte aproape. Pînă am scos aparatul din geantă a plutit peste deal... S-a întors peste vreo zece minute şi s-a adeverit a fi... corb. Mai mare decît şorecarul, cu bătăi mai rare de aripi, l-am recunoscut. În fotografii trăsăturile care îl fac uşor de identificat sunt ciocul, mult mai mare decît la ciori şi proporţiile specifice ale aripilor. Pe a doua fotografie, dacă o forţez în Photoshop, apare şi părul de pe cioc.
#70. Corb (Corvus corax)
Am trecut Ichelul, fără peripeţii, pe cel mai bun pod din regiune — un stîlp de beton prăvălit dinspre malul mai înalt. În loc să o iau pe mal spre pescăruşii albaştri, am fost atras pe muchia cu conifere de unde se auzeau zeci de păsări. Era un grup tipic de piţigoi (mari, albaştri, suri şi de brădeţ), auşei, mugurari şi botgroşi. Din toate numai mugurarul încă n-a apărut pe blog. Am făcut azi mai multe fotografii clare, dar pasărea a reuşit să mă păcălească. Din cauza crengilor amplasate strategic, pe jumătate din imagini se vede doar corpul pe celelalte numai capul :)
Piţigoi albastru (Parus caeruleus)
Botgros (Coccothraustes coccothraustes)
Piţigoi albastru (Parus caeruleus)
Auşel-cu-cap-galben (Regulus regulus)
PS: Mi-a ţîşnit de două ori o mierlă de sub nas...
Lista cu specii văzute (în ordinea întîlnirii): Corb (3x adică de trei ori, aproape sigur era acelaşi), Piţigoi mare(10+), Piţigoi sur(1), Gaiţă(2), Auşel-cu-cap-galben(5+), Piţigoi albastru(5+), Piţigoi de brădeţ(2), Botgros(2), Mugurar(1), Pescăruş albastru(3), Cioară-de-semănătură(20+), Mierlă(2), Coţofană(1). Vrăbiile nu le număr.
Lista cu specii văzute (în ordinea întîlnirii): Corb (3x adică de trei ori, aproape sigur era acelaşi), Piţigoi mare(10+), Piţigoi sur(1), Gaiţă(2), Auşel-cu-cap-galben(5+), Piţigoi albastru(5+), Piţigoi de brădeţ(2), Botgros(2), Mugurar(1), Pescăruş albastru(3), Cioară-de-semănătură(20+), Mierlă(2), Coţofană(1). Vrăbiile nu le număr.
joi, 27 noiembrie 2008
Peripeţii pe Ichel şi un ochiuboului
Vă daţi seama că nu mi-i a postări lungi...
#69. Ochiuboului (Troglodytes troglodydes)
Noroc de această spinofilă, care a dat un pic de sens efortului. O mai urmărisem şi lîngă Lopăţica, dar fără mult folos.
Noroc de această spinofilă, care a dat un pic de sens efortului. O mai urmărisem şi lîngă Lopăţica, dar fără mult folos.
miercuri, 26 noiembrie 2008
A suta postare: o fotografie la care ţin mult
Admiram în doi ruinele cetăţii genoveze din oraşul Theodosia. Spre deosebire de cetatea din Sudak, aceasta nu este deloc îngrijită. Are şi feng-shui prost ;) — se află chiar în vecinătatea bazei militare ruseşti. Primblîndu-ne pe cărările cele mai nepopulare, printre scaieţi şi mărăcini, am fost martorii unui eveniment — un sfrîncioc îşi hrănea puii, aflaţi într-un cuib chiar pe sol. Nu aveam obiectiv zoom şi toate fotografiile au fost făcute cu obiectivul din kit.
Sfrînciocul roşiatic observă inamicii
De obicei păsările mă observă primele. De data asta a fost invers. Sfrînciocul a înţeles că i-am depistat cuibul şi a trecut la atac. A început să strige la noi, apropiindu-se din ce în ce mai mult, pînă a aterizat pe gardul din sîrmă ghimpată care împrejmuia, în dulce stil sovietic, baza militară, chiar în faţa noastră. Ne certa ca o vecină inundată. Şi-a atins scopul — ne-a captat atenţia.
De obicei păsările mă observă primele. De data asta a fost invers. Sfrînciocul a înţeles că i-am depistat cuibul şi a trecut la atac. A început să strige la noi, apropiindu-se din ce în ce mai mult, pînă a aterizat pe gardul din sîrmă ghimpată care împrejmuia, în dulce stil sovietic, baza militară, chiar în faţa noastră. Ne certa ca o vecină inundată. Şi-a atins scopul — ne-a captat atenţia.
Sfrîncioc-roşiatic (Lanius collurio)
E o pasăre fotografiată des pe sîrmă ghimpată (vedeţi la phenolog, la păsărarii ucraineni, în Grecia şi nu numai). Explicaţia: cu toate că e puţin mai mare decît o vrabie — are pînă la 18 cm lungime — e o pasăre care vînează inclusiv rozătoare mici! După ce le ucide cu o lovitură cu ciocul puternic în ceafă, anină victimile de crengile cu spini, sau, mai noi (de vreo sută de ani) în sîrma ghimpată.
Pasărea dată s-a convins că mi-a atras atenţia şi m-a lăsat la vreo trei metri, după care a început, tot hămăind la noi, să sară de pe un stîlp pe altul, ca să ne distragă de la cuib. Dacă vedea că tăgăduim, se apropia iar şi striga pînă nu o urmam. Conştienţi de deranjul creat, absolut întîmplător, fie zis, am ascultat sfrînciocul cu plăcere şi ne-am lăsat duşi vreo treizeci de metri pînă acesta cu un pufnet nemulţumit ne-a lăsat în plata Domnului.
Ceea ce mă grăbesc să fac şi eu — vedeţi ora apariţiei acestui text :)
Vai ce onoare... Aceasta e a suta postare.
Pasărea dată s-a convins că mi-a atras atenţia şi m-a lăsat la vreo trei metri, după care a început, tot hămăind la noi, să sară de pe un stîlp pe altul, ca să ne distragă de la cuib. Dacă vedea că tăgăduim, se apropia iar şi striga pînă nu o urmam. Conştienţi de deranjul creat, absolut întîmplător, fie zis, am ascultat sfrînciocul cu plăcere şi ne-am lăsat duşi vreo treizeci de metri pînă acesta cu un pufnet nemulţumit ne-a lăsat în plata Domnului.
Ceea ce mă grăbesc să fac şi eu — vedeţi ora apariţiei acestui text :)
Vai ce onoare... Aceasta e a suta postare.
marți, 25 noiembrie 2008
Încă un oaspete de iarnă — scatiul
Auşel-cu-cap-galben (Regulus regulus)
Piţigoi sur (Parus palustris)
Piţigoi-de-brădeţ (Parus ater)
#68. Scatiu (Carduelis spinus), femelă
Cu toate că e sedentar în Carpaţi, scatiul în Republica Moldova poate fi văzut numai la iernat, de prin sfîrşitul lunii octombrie. Masculul are capul negru şi dungi galbene pe aripi. Femela, în imagine, e uniform colorată cenuşiu-verzui cu pete-dungi întunecate.
Începînd cu 1994 scatiul are un monument în Sankt-Petrersburg. Cu ce ocazie? Aflaţi dacă ştiţi engleza sau rusa.
Începînd cu 1994 scatiul are un monument în Sankt-Petrersburg. Cu ce ocazie? Aflaţi dacă ştiţi engleza sau rusa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Vă puteţi abona la acest blog
Postări
Comentarii
