NEW:Info in English
M-am provocat să fotografiez 273 de specii de păsări din Moldova. Acum am fotografiate 198 de specii.
marți, 16 iunie 2009
Cu bicicleta prin codri 1: iazul de la Nimoreni
...n-am pornit, pentru că dimineaţa aveam treabă. Făceam parte din colegiul de profesori pentru o oră de filozofie ţinută cu elevii din clasa întîia ai liceului Asachi. Nu ar fi fost relevant pentru acest blog dacă tema n-ar fi fost prietenia şi lucrul practic nu ar fi fost desenarea prieteniei şi dacă cineva nu ar fi desenat următoarea prietenie, dar tema a fost prietenia şi lucrul practic a inclus desenarea prieteniei şi cineva a desenat:
Faptă bună! Prietenie cu păsărele!
...şi apoi am pornit.
Lacurile de pe Işnovăţ m-au minunat din copilărie. Cel de la Dănceni pare enorm la ieşirea din Chişinău spre Hînceşti, iar drumul spre Leuşeni trece printre două lacuri ca peste un pod. Aveam impresia că de fapt traversez un rîu enorm. În total vreo 6-7 lacuri de diverse mărimi trag o rafală de apă şi stuf printre satele şi pădurile din estul Chişinăului.
Primul m-a întîmpinat un erete de stuf, pe iazul de la Dănceni:
Peste drum m-a chemat un cuc. Încă nu am fotoigrafia acestei păsări, comune, de altfel. Mi-a scăpat şi de data asta. În schimb mi-a sărit de sub nas un stîrc pitic. A aterizat la vreo sută de metri de mine şi l-am prins în obiectiv.
Stîrc pitic (Ixobrychus minutus)
Fotografiatul de pe bicicletă nu e o soluţie bună pentru păsărari. Bicicleta cere multă atenţie şi nu are avantajul maşinii — de a te camufla. Păsările nu au frică de maşini şi dacă izbuteşti să le fotografiezi prin geam fără să te vadă, apropierea chiar la cîţiva metri e acceptată. De bicicletă păsările se feresc.
Tot pe iazul de la Nimoreni am avut una din cele mai plăcute surprize din această primăvară — cîteva perechi de corcodei mari. O pasăre ciufulită, cu personalitate. Un fel de rock star printre păsări. Toate răţuştele sunt leşinate după corcodei şi umblă după autografe...
#97. Corcodel mare (Podiceps cristatus)
Am prins şi o libelulă ca să aibă de lucru Cosmin cu identificarea:
Anax imperator ;)
În jur zburau pescăruşi serioşi, adică ne-rîzători. Îmi pare că argintii, dar nu sunt sigur:
Pescăruş argintiu (Larus cachinnans) ?
O pereche de chirighiţe cu obraz alb survolau perimetrul lacului în căutare de peşti. Nu am văzut să prindă ceva, dar au trecut pe lîngă mine de cîteva ori. Nu le mai văzusem de aproape un an — din Crimea.
Chirighiţă-cu-obraz-alb (Chlidonias hybridus)
Toate aceste păsări le-am văzut lîngă Nimoreni. Un sat important pentru mine, poate vă povestesc altă dată de ce. În iarbă se alimenta o pupăză. O auzeam, dar n-am găsit-o decît după ce s-a speriat de bicicletă :) Am prins-o un pic în zbor. Multe alte specii în partea a doua a acestei călătorii de55 de kilometri extenuanţi.
luni, 15 iunie 2009
Expediţia "Turba 2009": moartea puiului de cuc
Biserica din Olăneşti
Doi pui de guguştiuc (Streptopelia decaocto)
În afară de mine la expediţie au participat trei academicieni — fostul director al Institutului de Pedologie şi Agrochimie, academicianul Andrei Ursu şi savanţii Ion Marcov şi Aurel Overcenco.
Membrii expediţiei în căutarea turbei
Malul Nistrului între Crocmaz şi Olăneşti conţine soluri turboase care uneori se aprind şi ard săptămîni la rînd. Stratul de turbă arsă ajunge să aibă o adîncime de pînă la 2 metri. Colegii mei (de maşină, desigur ;) căutau turbă ne-arsă.
Din păcate pedologii nu au mai găsit ce căutau
Pe drumurile din zonă iarba are 30-40 de centimetri. În livezile părăsite — peste un metru. Păsările mişună în sălbăticia re-instaurată în această zonă dezmlăştinită de efortul oamenilor muncii în vremurile URSS. Conform tradiţiei milenare a blogului — iată harta:
Cu semnul întrebării sunt marcate posibilele locaţii ale solurilor turboase
Într-un moment, se pare că m-am apropiat de cuibul unor codobaturi galbene, pentru că o pereche de păsări m-a urmărit atent de la distanţă apropiată şi încercau să mă atragă. Cum nu vedeam unde-i cuibul lor, din cauza ierbii, am început să calc foarte atent şi să mă întorc spre maşină. Păsările m-au urmărit o vreme, apoi m-au lăsat în pace.
#93. Codobatură galbenă, femelă (Motacilla flava)
Codobatură galbenă, mascul (Motacilla flava)
Specia dată e nouă pentru acest blog, a 93-a la număr. O mai văzusem în Crimea, dar nu am reuşit să o fotografiez de aproape atunci. Observaţi că masculul are culori mult mai intense. Specia are numai în Europa 11 subsepcii. Dat fiind că masculul nu are dunga albă pe sprînceană, presupun că aceasta e Motacilla flava feldegg, cu toate că femela pare a fi dombrowskii. Rog specialiştii să se pronunţe în comentarii.
Am văzut de-a lungul a doi kilometri vreo 8 sfrîncioci roşiatici. I-am întîlnit mulţi şi des şi în timpul expediţiilor ulterioare la Codreanca şi la Scoreni.
#94. Lăcar mare (Acrocephalus arundinaceus)
Lăcarul mare este una din speciile-gazdă în cuibul căruia cucul îşi depune ouăle. O dată cu eclozarea şi apariţia puiului de cuc care creşte foarte rapid, cuibul nu rezistă greutăţii acestuia şi de aceea, fiind ancorat la 1-1,5 metri pe tulpinile de stuf, el alunecă treptat în jos ajungînd la suprafaţa apei. Uneori aceasta provoacă moartea puiului de cuc.
(sursa — Lumea animală a Moldovei. Păsări. p. 169)
Mărăcinar negru (Saxicola torquata)
NB! Numărul de ordine 95 în lista de specii fotografiate de mine în R. Moldova a fost atribuit Sfrînciocului cu frunte neagră din această postare! Mea culpa.
Nu sunt sigur privind identificarea păsărilor de mai sus. Fotografia poate ajuta. În schimb pasărea de mai jos, sunt sigur că e o chirighiţă neagră — am văzut-o bine. Dar fotografia mai mult încurcă :) Tocmai prinsese un peşte. Poftă bună tuturor.
#96. Chirighiţă neagră (Childonias niger)
Cam atît.
joi, 11 iunie 2009
Căldură mare: vrabia mănîncă îngheţată
Vrabie-de-casă (Passer domesticus)
N.B. Am făcut între timp trei expediţii de o valoare ştiinţifico-distractivă fără precedent în istorie. Am fotografiat zeci de specii noi pentru acest blog împreună cu trei academicieni în valea Nistrului, cu bicicleta pe Işnovăţ între Nimoreni şi Scoreni şi cu tata la Codreanca în locul numit Prigoriţa.
Am făcut mii de fotografii, dar nu mă ajung mîinile să le sortez, prelucrez şi plasez aici. Sper să mă ajungă azi şi mîine, pentru că sîmbătă plec într-o nouă expediţie de două zile.
sâmbătă, 16 mai 2009
Se aşterne-n toată ţara
Graur (Sturnus vulgaris)
Barză albă (Ciconia ciconia)
sâmbătă, 2 mai 2009
Neverosimila peripeţie de la Şeptelici 2: omul care merge pe drum
Partea a doua a călătoriei a inclus umblatul brambura prin satul Cureşniţa Veche, sat cu peste o sută de izvoare. Nu am văzut nici o fîntînă în acest sat — doar izvoare. Aici începe zona Ramsar Holoşniţa - Unguri, pe care sper să o explorez mai mult în această vară. Unicul obiectiv strategic neatins la acel moment era fotografierea unui om care merge pe drum.
Gospodărie tipică pentru Cureşniţa Veche.
Florinte, femelă (Carduelis chrloris)
Sticlete (Carduelis carduelis)
Cormoran mare (Phalacrocorax carbo)
În timp ce urmăream bătălia dintre ereţii de stuf, am observat pe iaz un cîrd de raţe mai mici. Cum eram concentrat pe păsările de pradă am decis să fac vreo două cadre pentru orice caz şi să continui fotografierea luptei. Păcat! Erau raţe cîrîitoare, o specie nouă pentru acest blog. Dacă nu mă orbeau ereţii cu virajele lor, aş fi încercat să fac cadre mai bune cu raţele.
92. Raţă cîrîitoare (Anas querquedula)
Ei şi în final, pe drumul dintre Cureşniţa Veche şi Şeptelici, am făcut fotografia omului care merge pe drum:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Vă puteţi abona la acest blog
Postări
Comentarii
