marți, 5 august 2008

Cinci păsări din lunca Nistrului

Nu e vorba de păsări de baltă. Locaţia sesiunilor foto este o fîşie de pădure şi tufişi din apropierea Criulenilor. După cum am mai spus am fost acolo sîmbătă. O parte mică din fotografii le-am făcut cu aparatul meu. Partea mai mare, peste 2oo de cadre, le-am făcut însă cu camera unui prieten, care azi mi-a transmis fotografiile. Deoarece camera e mult mai performantă - un Canon 300D cu un obiectiv de 80 mm, îmi pare, am reuşit să prind în cadru, de la distanţă destul de mare, vreo 7 specii de păsări.

Supriza mare a fost că, fără a înţelege la momentul fotografierii, am surprins o prigorie, una din cele mai viu colorate păsări din Moldova.
Prigorie (Merops apiaster) cu o insectă în cioc

Prigoria îşi ia zborul...

...şi aterizează pe altă creangă.

O altă descoperire au fost ciocănitorile. Acestea au dominat lumea zburătoare între 11 şi 13, atît ca prezenţă cît şi ca zgomot făcut. Pe o tulpină cu scorbură am zărit 3 ciocănitori, dar acestea nu m-au lăsat să le fotografiez. Am ales una din ele şi am urmărit-o vreun kilometru la deal, prin scai şi salcîmi tineri, de la copac la copac, dar de fiecare dată cînd o ocheam fugea.
Efortul se vede că nu a fost în zadar, pentru că întors la scorbură, o altă ciocănitoare-de-grădini, căci de ea e vorba, m-a lăsat să o fotografiez de vreo 40 de ori pînă... am obosit eu şi am lăsat-o în pace. Ar fi fost minunat dacă înţelegeam vreo iotă din posibilităţile aparatului pe care îl ţineam în mînă, poate nu finisam cu focusare greşită 40 de fotografii din 40 :(

Iată cele mai puţin nereuşite:
Ciocănitoare-de-grădini (Dendrocopos syriacus)

Dunga neagră de-a lungul gîtului o deosebeşte de celelalte ciocănitori de la noi.

Pentru ca răsplata pentru maratonul de mai devreme să fie deplină, am întîlnit un grup de
ghionoi cenuşii (sau ciocănitori cenuşii). Una m-a lăsat să o fotografiez în exerciţiul funcţiunii:
Ghionoaie cenuşie (Picus canus)

Una din ironiile foto-vînătorii de păsări este că de cele mai dese ori observi pasărea doar atunci cînd ea îşi ai zborul speriată de tine. Furişîndu-mă încet prin tufari am prins şi eu o spaimă de era să-mi iau şi eu zborul. Din nişte tufari de la vreo doi metri a zburat cu bătăi puternice o pasăre roşcată, de mărimea unei raţe, care doar fazan putea fi. Desigur că nu am reuşit să-l fotografiez. Bine că nimeni nu m-a fotografiat pe mine în acel moment.

În schimb păsărelele mai mici nu le-am ratat:
În toate patru imagini: Pietrar sur (Oenanthe oenanthe)

Rîndunică (Hirundo rustica)

Se formează un prost obicei să închei postările cu păsări neidentificate. Dacă o recunoaşteţi cumva, vă rog să îmi comunicaţi în comentarii.

Niciun comentariu:

Arhivă blog

Specii fotografiate:

Drepturile de autor ale conţinutului acestui blog, inclusiv ale tuturor textelor şi fotografiilor îmi aparaţin, cu excepţia cazurilor pe care le menţionez expres.

Utilizarea fotografiilor publicate pe acest site fără acceptul în scris al autorului este interzisă. Pentru a solicita permisiunea de a prelua sau publica fotografii, scrieți un comentariu în subsolul postării în care a apărut fotografia dorită.