Păsări din Moldova: Jungla Bîcului: pe jos pînă la Ghidighici

duminică, 7 septembrie 2008

Jungla Bîcului: pe jos pînă la Ghidighici

Rectificare 15 Octombrie 2008: Din bunăvoinţa dlui Dan Ionescu, profesor la Universitatea Transilvania din Braşov, s-a făcut identificarea corectă a "buhaiului-de-baltă" din acest articol. Pasărea este de fapt stîrc pitic.

Am decis să verific personal informaţiile privitoare la dezastrul ecologic de pe Bîc. Mai ales datoram acest efort după articolul mai vechi despre Baibuga şi presupunerea neargumentată că primul ar fi mai curat. S-a adeverit, dar în acelaşi timp Bîcul m-a surprins plăcut. E evident că atunci cînd te aştepţi la dezastre, şansele să fii suprins plăcut cresc, dar în călătoria mea am descoperit pe alocuri un rîu curat, pitoresc şi plin de viaţă.

Nu am planificat nicidecum să ajung pînă la Ghidighici atunci cînd am păşit curios spre Bîc lîngă Circ, dar dacă nu ceda acumulatorul aparatului de fotografiat ajungeam cel puţin pînă la Străşeni. Sigur.

Această porţiune a rîului aş împărţi-o în patru segmente distincte. Primul - între Circ şi podul de la strada Mihai Viteazul este murdar, plin de sticle, gunoi, boschetari, gălăgie şi gaze de eşapament. Al doilea - între podul menţionat şi ieşirea din oraş şi podul din strada Balcani - este o porţiune sălbatică, cu fîşii forstiere şi mult stuf, bălţi şi lacuri în care mişună păsări. A treia - porţiunea distrusă de piaţa de maşini cu apă albă (parcă detergent sau poate calcar de la cariera de piatră) şi fără viaţă - chiar şi insectele plutitoare pe apă lipsesc aici. Şi a patra porţiune - imediat după piaţa de maşini pînă la barajul de la Ghidighici - un rîu cu apă curată, plin de plante, insecte, broaşte şi păsări, pe alocul pitoresc şi, în special unde nu se mărgineşte cu şoseaua - curat.

Lîngă piaţa de maşini şi după Bîcul are apă albicioasă şi pare un rîu mort.

Cu o sută de metri înainte de piaţă rîul are apă curată cu plante, broaşte şi în jur roiesc o mulţime de păsări.

Acum să revin la tema blogului - am observat peste 20 de specii. În special m-au bucurat cîteva specii pe care încă nu le fotografiasem - pitulicea mică, ciocănitoarea-pestriţă-mică şi stîrcul pitic. Pitulicile foiesc în jurul rîului şi am văzut zeci. Ciocănitoarea-pestriţă-mică s-a lăsat fugărită o jumătate de oră şi am făcut vreo 50 de fotografii, dar toate lasă de dorit. Stîrcul pitic mi-a ţîşnit chiar de sub nas în timp ce făceam fotografia de mai sus, dar s-a oprit în stuf aşa că am reuşit să-l prind şi în zbor şi în pace, cu toate că la distanţă măricică.

Stîrc pitic (Ixobrychus minutus)

Ciocănitoare-pestriţă-mică (Dendrocopos minor)

Pitulice mică (Phylloscopus collybita)

O altă surpriză a fost descoperirea a cîteva familii de raţe mari, aflate la cîţiva kilometri una de alta pe cursul Bîcului. Raţele din Bîc sunt foarte atente, spre deosebire de cele de la Valea Trandafirilor care se apropie şi cer mîncare. Pîndind nişte codobaturi, am fost întrerupt de o raţă în zbor jos, speriată de ceva în amonte.